~ 𝐌𝐀𝐑𝐑𝐈𝐄𝐃 𝐓𝐎 𝐓𝐇𝐄 𝐌𝐀𝐅𝐈𝐀 𝐊𝐈𝐍𝐆 ~

Capitolul 9

- sa aștepți aici, ai înțeles? Îmi spune el. Ma duc sa vad cum merg pregătirile și ma întorc. Cat timp o sa stai aici îl vei avea ca companie pe unul din angajații mei. Spune și îmi arata cu mana persoana. Era un bărbat de vreo 30 de ani înalt și foarte bine făcut, ma înspăimântat figura lui dar nu am mai apucat sa ii spun ceva ca el deja a plecat.

- bună, eu sunt Stan, voi rămâne cu tine pana când se va întoarce șeful.

- Stan zici? Atunci e și Bran pe aici ?spun și încep sa rad urmând sa facă și el la fel. Se pare ca ca poți și sa razi. Spun eu încercând sa sparg atmosfera tensionata

- normal ca pot dar meseria nu-mi permite.

- mmm... asta e de rău.

- da, dar nu am ce face plus ca asa am fost instruit de mic.

- se pare ca nu am fost singura cu o copilărie groaznica.

- asa se pare. Chiar îmi pare rău pentru tine dar sa știi ca șeful nu este un om asa de rău pe cum pare, și cred ca lui ii cam place de tine.

- nu cred ca e adevărat. Ii răspund eu nesigura.

- cum vrei!

- pot sa te rog ceva!

- ce este?

- îmi poți împrumuta un telefon?

- nu cred ca am voie sa fac asta.

- vreau doar sa o sun pe mama. Îl voi da pe difuzor sa vezi ca spun adevărul. Ștai liniștit ca nu vreau sa ma întorc acasă vreau doar sa știu de ce a făcut asta.

- off, doar 2 minute nu mai mult, ok? Spune el in timp ce își scoate telefonul din geaca.

Iau telefonul și tastez numărul mamei da, chiar nu știu de ce i-am reținut numărul. Dupa câteva secunde se aude imediat voce ei.

- da

- mama? Spun eu.

- aa, tu erai! Cum o duci acolo? Spune ea neinteresata.

- cum o duc acolo? Ma faci sa rad. Cum ai putut sa faci asta?

-  ce puteam sa fac dacă nu aveam banii.. A fost o alegere corecta ca te-a luat pe tine. E bine ca poți profita de banii lui.

- ha... Sa profit de banii lui? Tu ai gândit gând când ai făcut asta! Te înțeleg ca nu ma suporți, dar ești mama mea tu ești cea care mi-a dat viata, cum ai putut!!

- mie chiar nu îmi pasa de tine și cum o duci, ai fost doar o povara de la început  spune ea și îmi închide în nas.

I-am înapoiat telefonul lui Stan și am început sa plâng acoperindumi fata cu palmele.

- nu înțeleg cum o mama poate face asa ceva  spune el dezamăgit.

- pot te rog sa ma duc la baie? Spun încă plângând.

- da, dar te rog sa nu stai mult, dacă se va întoarce șeful și nu sunt lângă tine am încurcat-o amundoi. Ai înțeles?
Dau din cap și ma ridic de lângă el. Când dau sa întru pe ușa de la baie ma opresc, lângă ușa erau multe scări care duceau spre acoperiș asa ca o iau pe acolo ajungând imediat pe acoperișul clădirii. Era o priveliște foarte frumoasa asa ca decid sa ma apropii mai bine de balustrada de pe marginea clădirii. Ma uit în jos fiind o distanta foarte mare clădirea fiind foarte înaltă. Era foarte mult trafic și oameni care mai de care alergau s-au erau foarte grăbiți. De ce a trebuit sa am o viata asa de groaznica și trista? Mai întâi părinții nu m-au vrut în viata lor iar acum sunt obligata sa ma mărit cu un om , și nici nu știu ce simt mai exact pentru el. Dacă as pune capăt la tot acum cred ca nu as mai suferi... Ma urc pe balustrada si ma uit în jos începând sa plâng tare. Voi pune punct la tot... Dau sa ma arunc dar deodată cineva ma striga pe nume. Ma uit și îl vad pe Suga el era.... era speriat.

- JENNIE! Te rog sa nu faci asta! Spune el.

- voi pune punct la tot. Spun eu uitându-mă din nou jos. Nimănui nu-i pasa de mine.

- mie îmi pasa. Ma uit la el și îi puteam citi teama pe fata. Te rog! Spune el încă odată. De când ai apărut tu în viata mea eu m-am schimbat foarte mult.

- eu.. am vorbit cu mama... și... a spus ca nu-i pasa de mine și ca sunt o povara pentru ea. Cu ce am greșit eu sa merit o asa viata?

- nu-ai greșit cu nimic.. te rog sa nu pui la inima ce a zis, poate are și ea perioade grele.

- nu-i cunoști pe ei, asa au fost de când ma știu. Vreau și eu o mama căreia sa îi pese de copilul ei și sa ii ofere iubire. Mai bine mor și ii voi face fericiți.

- asta nu este un motiv sa îți pui capăt zilelor. Cu mine cum rămâne? Știu ca grăbesc nunta asta dar am un motiv pentru asta.. După putem divorța și te voi lăsa să pleci dacă asta vrei dar mie o sa îmi fie foarte greu fără tine pentru ca am început sa te plac și știu ca poate ți se pare o prostie dar da eu am început sa te plac. Nunta asta trebuia sa o fac în maxim 2 luni dacă nu tata avea de gând sa ma dea jos de la a mai fi șeful mafiei. De mult timp ma băteau la cap dacă am o iubita iar ei nu au mai rezistat asa ca au început sa ma oblige și sa ma amenințe. În prima zi când te-am adus atunci mi-a venit ideea sa te fac pe tine asa zisa mea mireasa. Și îmi pare foarte rău că te oblig sa faci asta.

Am rămas pentru câteva clipe blocata. În primul rand pentru ca el a zis ca ma place iar în al doilea rand pentru ca el a zis toate aceste lucruri și mai ales ca ma va lăsa să plec.

El vine lângă mine și ma trage departe de balustrada. Se uita în ochii mei și ma îmbrățișează strâns. Îl imbratisez și eu și rămân momente bune cu capul pe pieptul lui.

Suga P. V. S

In sfârșit, a înțeles și femeia aia  ca trebuie sa fie o nunta simpla dar în același timp și eleganta. Nu am putut sa ma concentrez pe mai nimic gândul meu fiind doar la ea. Ii las în continuare pe organizatorii de nunta sa organizeze totul și ma îndrept spre locul unde se afla ea, dar ea nu era acolo și nici omul cu care trebuia sa fie.

- ce doamne? Spun puțin derutat. Unde sunt ăștia doi? Spun de data asta nervos. Îl vad imediat pe tip dar era foarte speriat

- ce sa întâmplat, unde e Jennie.

- șefu, ea a început sa plângă și a zis ca merge pana la baie dar când am întrat acolo ea nu era.

- stai aici și anunță-mă dacă apare!

- da, șeful.

Caut bine și eu în baie și în debaraua de lângă baie dar nu era. Vad niște scări care duc spre acoperiș asa ca ma duc pe ele. Când deschid ușa o vad pe ea în fata mea și vroia  sa se arunce.

- JENNIE!!!

*
Jennie P.V.S

Suga ma ținut în brate tot drumul spre casa Stan conducând mașina. Îmi pare rău pentru ce i-am făcut as ca i-am cerut scuze înainte de a întra în mașină.

- Suga! Spun indreptandumi privirea spre el.

- ce e? Spune el blând.

- te rog sa nu-l pedepsești pe Stan și arat cu degetul spre șofer. E doar vina mea și îmi pare rău.

- e ok, nu o să-i fac nimic, mi-a spus după ce sa întâmplat.

II zâmbesc și îmi pun din nou capul pe pieptul lui fiind de data asta dusa în lumea visurilor.