Reality

“Nimic din ce am realizat până acum nu a fost usor. Am muncit pentru fiecare lucru și tot ce am primit a fost meritat pe buna dreptate.

            Cam așa mi-aș descrie eu viața până acum, la vârsta de 20 de ani. Nu am dus-o niciodată prea bine. Familia mea a fost întotdeuna una foarte complicată, iar prietenii nu au fost niciodată într-un număr prea mare. Recunosc, a fost și vina mea. Nu mi-a placut niciodată să fiu înconjurată de prea mulți oameni. Am avut totuși noroc cu Ami. Ea este cea mai bună prietenă a mea încă de pe la grădiniță și mereu a fost genul ăla de fată mai noncorformistă. Datorită ei m-am bucurat de ceva populritate prin liceu. Ea mă târa la diferite petreceri și mă punea să port rochii scurte prin care puteai să vezi mai tot. Dar asta îmi plăcea la ea, întotdeauna a știut că sunt mai mult decât un mic șoricel de bibliotecă. Oh, îmi e atât de dor de ea. Hmm, oare care a fost ultimul lucru care mi l-a spus înainte să plec?.. Ah, da, “Deci, în primul și în primul rând să nu îndrăznești să spui cumva că o să îți fie dor de mine! Și știi de ce să nu o spui asta? Pentru că nu o să ai timp să stai să stai să te gândești la ce o să mai fie pe aici! O să trăiești o nouă viață la maxim! Vreau să te distrezi, să faci lucruri nebune fără ca cineva să te oblige! Ștefi, promite-mi că o să disfruți de fiecare clipă petrecută în Londra!“. Și i-am promis. I-am promis că o să îmi trăiesc anii de facultate așa cum ar face-o orice tânăr fără vreo obligație. Și cu toate astea iată-mă aici, în Anglia, în anul 2 de facultate, scriind într-un jurnal, în timp ce toate prietenele mele se pregătesc să“.

Gata. Tebuie să încetez cu asta. Ce-i în neregulă cu mine? Sunt cumva într-o depresie sau ceva asemănător?! Tot ce am făcut în ultimul timp a fost să stau și să lenevesc. Nici măcar de școală nu prea mi-a păsat. Îmi e dor de casă, îmi e dor de mama și de bunica mea, îmi e dor de camera mea, îmi e dor de așa multe lucruri.. dar cu ce mă ajută dacă stau aici și scriu chestii care în fond nu au nicio noimă?! Oare ce mi-ar zice Ami dacă ar fi aici cu mine? Erm, cred că mi-ar ține un discurs interminabil despre “cum ar trebui să stau cu fetele populare din campus și să filtrez cu toți tipii sexy de aici“. Aș putea să o sun desigur, dar nu vreau să îi mai îngreunez și eu situația. Și ea e studentă, însă nu a reușit să primească o bursă pentru a venii și ea cu mine în Anglia, a trebuit să rămână în București unde studiază medicina. Se străduiește din greu să ia note bune și pot spune că sunt foarte mândră de ea. A luat majoriatea examenelor cu 10 și mai toată lumea de acolo o adoră. Măcar una din noi are o viață social okay.

- Stefi? Stefi? Mă auzi? Ce dracu ai?

- Ăă, scuze Sara. Eu eram, adică mă gândeam la ceva. E totul în regulă?

- Da, totul e bine, însă mă întrebam dacă poți să îmi împrumuți și mie cerceii tăi mov. Știi tu, aia care i-ai purtat tu mai de mult la bal.

- Sigur, dar mergeți undeva? La o petrecere?

- Defapt mergem în clubul ăla de care ne-a povestit Anna.

În momentul ăla puteam să jur că o aud pe Ami țipând la mine și obligându-mă să ma duc și eu.

 - Super, vin și eu cu voi.

- Stai, ce? Tu vorbești serios? Oh, Doamne! Anna, nu o să îți vină să crezi cine petrece cu noi în noaptea asta!

-Stefi?! Vii cu noi în club? Wow, asta sigur înseamnă că ți-ai amintit și tu că ar trebui să ai o viață sexuală activă!

-Anna!

Cu toate că m-am simțit cam prost, Anna avea dreptate. Trecuse așa de mult timp de când nu mai făcusem sex încât nu mai eram sigură dacă mai știu cum se face. Cu toate că de când mă știu am pus pe primul loc viitorul meu, îmi plăcea totuși să mă distrez. Așa se face că mi-am pierdut virginitatea la 16 ani. Majoritatea prietenelor cărora le-am zis asta au spus că a fost cam prea devreme, mă rog înafară de Ami și cele două colege ale mele de apartament de aici, Sara și Anna. Ele sunt de părere că poți să faci sex de la ce vârstă vrei, atâta timp cât nu ți-o tragi cu toți depravații. Și să fiu sinceră, cam asta credeam și eu. Personal nu am dus niciodată lipsă de potențiali iubiți. Nu că sunt narcisistă sau că sunt prea încrezătoare în mine, dar arăt destul de bine. Am 1,74, nu sunt nici prea slabă, nici prea grasă, am niște ochi drăguți, gropițe, nu am sânii prea mari, însă am niște forme foarte bine conturate.

  - O să continuați să mă tachinați sau o să mă ajutați să mă arănjez?

Nici nu am apucat să termin bine fraza că deja mi-au adus o rochie foarte scurtă, care era a Annei presupun. Nu o mai văzusem până atunci, dar nu puteam să îmi iau ochii de la ea. Era de-a dreptul superbă. Era de un albastru închis foarte elegant, iar pe alocuri avea brodate niște ștrasuri argintii. După ce mi-am finisat makeup-ul și părul am îmbrăcat rochia și am ales o pereche de sandale argintii pe care le mai purtasem decât o dată. Mi-am bagat telefonul și niște bani în poșetă și mi-am promis un singur lucru: Noaptea asta o să fie de neuitat.

- Stefi, arăți superb.Ești așa de per-

- Mersi, mult Sara, dar crede-ma nu arăt nici pe departe la fel de sexy ca tine!

    Sara mi-a afișat un zâmbet tipic de al ei care putea să facă orice băiat să îi cadă la              picioare și mi-a zis că aproape ajunsesem.

     În câteva minute taxiul s-a oprit. Eu și Sara am ieșit și am așteptat-o pe Anna care îi tot făcea ochi dulci șoferului sperând că va obține o reducere.

-Ghici cine a primit o cursă gratis până aici?

-Stai.. vrei să zici că nu ți-a mai cerut deloc bani? Am întrebat eu curioasă.

-Exact. Mi-a cerut numărul meu de telefon și a zis că îi rămân datoare cu o întâlnire.

-Și i-ai dat numărul tău?

Amândouă eram foarte surprinse deoarece orice băiat care vroia să obțină numărul de telefon al Annei avea ceva de muncă. Era genul de fată căreia îi plăcea să fie în centrul atenției, din cauza asta tachina fiecare băiat care o plăcea.

-Hei, nu vă uitați așa la mine! Era foarte sexy tipul. Și în plus, nu am ieșit niciodată cu un tip mai mare decât mine.

 Eu și Sara ne-am dat amândouă ochii peste cap și am făcut câteva comentarii răutăcioase la adresa noului gust în materie de bărbați al Annei în tip ce ne întreptam spre intrarea în club. Cât despre mine, simțeam că în sfârșit, după o perioadă lungă de timp, aveam să mă bucur din nou de viață, de libertate.