Kendrick

Capitolul 4

— Mă bucur mult că o să fim frați, Kenny! îmi prescurtează numele în cel mai oribil mod blonda naturală și țopăie de fericire, chicotind. Tati, pot să-i fac un tur al casei? vorbește ca un copil de trei ani și își mijește ochii spre bărbat, făcând fața de cățeluș plouat.

Ferească-mă Domnul! Să ai aproape optsprezece ani și încă se te comporți ca o copilă care tocmai l-a întâlnit pe Justin Bieber pe stradă. Cam așa văd eu situația asta. Mi-e antipatică Heather, e la fel ca și prietena sa, Margot.

— Scuze, scumpo, dar cred că ar trebui să discuți puțin și cu ceilalți viitori frați ai tăi, sunt sigură că o să-ți placă. Tegan, vrei, te rog să îi arăți tu împrejurimile?

Îi mulțumesc în gând lui Daniel că m-a scăpat de fiica lui obsedată de mine, dar nu-i pot mulțumii pentru faptul că mi-a scos-o din nou în cale pe ea. Numai prezența sa la câțiva centimetri de mine o să mă provoace să-mi pierd mințile, să vreau să-i ating pielea cu buricele degetelor, simțind-o cum se cutremură. Pare atât de înspăimântată de mine, încât mă consideră cea mai atroce persoană pe care a putut-o cunoaște vreodată. Nu sunt cel mai rău om, cel puțin nu cu familia mea, dar cu restul am devenit un Diavol, un maniac însetat de răutate și dramă.

— Eu..., încearcă să spună ceva Tegan, dar unchiul său o privește într-un mod destul de ciudat, ca și cum nu acceptă vreun refuz, iar asta o face să se oprească, oftând mai silențios și dându-se bătută. Bine, fie! cedează și trece pe lângă mine, pentru a mă îndruma.

Heather pare să clocotească de nervi, dar tot se chinuie să mascheze asta și să încerce să afișeze cea mai dulce privire asupra fraților mei, dar nici ei nu par s-o placă, Tommy strâmbând din gură deloc impresionat de zâmbetul ei șters. Îmi pun picioarele în mișcare și merg în liniște, fiind doar eu și cu ea. Fata care, de acum încolo, mă va bântui cu prezența sa, la propriu.

Poartă o rochie de un albastru închis puțin metalizat, cu un decolteu destul de decent, făcându-mă să-i pot admira piciorul drept atunci când pășește galantă prin fiecare încăpere, explicându-mi parcă cu silă ce este fiecare loc în care pătrundem. Când se oprește din mers, îmi dau seama că suntem pe un balcon colosal, putând să admiri soarele de dimineață, grădina de trandafiri sau chiar piscina de alături. E locașul ce îți oferă o privire spectaculoasă asupra curții din spate.

— Și acesta este balconul principal, termină cu explicatul și privește înainte, mâinile începându-i să tremure pentru a suta oară în seara asta.

După câteva secunde, dă să se retragă, dorind să treacă pe lângă mine și să se refugieze în camera ei sau în sala de mese, alături de ceilalți oameni, însă sunt mai receptiv decât ea și o prind de braț, strângând-o puțin. Ochii îmi rămân fixați pe cei doi iriși ai săi asemeni unor citrine, ce mă privesc acum cu teamă și cu lacrimi ce stau să cadă cât ai zice pește. Pieptul îi urcă și coboară, inima îi bate înnebunesc de tare, roșeața se instaurează în obrăjorii plini, iar firișoarele de transpirație apar ca din senin pe frunte.

— Continui să mă ignori, dar acum, suntem verișori, se presupune că vom petrece mult timp împreună, șoptesc cu sinceritate.

— Nu suntem verișori, unchiul încă nu s-a căsătorit cu Theresa! mi-o trântește în față și își smucește mâna din strânsoarea mea. Cred că Heather ar fi mult mai bucuroasă dacă ai petrece timpul cu ea, ridică nonșalantă din umeri și se ține cu o mână de balustrada puternică de fier.

— Te-ai gândit că poate Heather nu este compania de care am nevoie? o provoc prin rânjetul meu ce pare sinistru și acum, se sprijină cu ambele mâini de balustradă. Drăguță rochie, murmur și o privesc de sus până jos. Mă face să mă gândesc cum ai arăta fără ea, mărturisesc destul de sincer, dar ea e prea naivă ca să creadă că vorbesc serios.