Life changing (Larry Stylinson AU)

Capitolul 2

Harry's POV

Mă trezesc când simt ceva mișcându-se sub brațul meu. Îmi deschid ochii și clipesc până ce mă obișnuiesc cu lumina.

Pot observa cu ajutorul vederii mele periferice o pereche de ochi albaștri privindu-mă.

"Scuze, nu voiam să te trezesc." îmi spune timid Louis.

"E ok." Bine că e sâmbătă și că nu trebuie să ies din casă sau să merg la serviciu la brutărie. Așa poate reușesc să aflu mai multe despre Lou.

"Eu ar cam trebui să plec fiindcă-"

"Familia se îngrijorează pentru tine? Dă-le un telefon, sigur o să se bucure să afle veștile." Îi zâmbesc și un zâmbet slab îi apare pe față după care privește în gol trist.

"...fiindcă eu cred că te-am deranjat destul deja..." spune în timp ce mă ridic în fund lângă el.

"Stai liniștit, îmi place că ești aici." îmi așez mâna în jurul umărului său. "Mă bucur că în sfârșit pot să te cunosc. Acum haide, am o periuță de dinți în plus în baie. Vreau să ieșim undeva astăzi." spun și mă ridic în picioare. Amețesc puțin dar simt două mâini așezându-se pe picioarele mele ca să mă echilibreze.

"Ușor, Harry. Nu vreau să te rănești." spune el și imediat după ce-o face își îndepărtează mâinile ascunzându-și încheieturile. Oare de ce le ascunde?

***

"Harold?"

"Da?"

"E ok dacă trec până acasă înainte să mergem acolo? Trebuie să mă schimb." spune în timp ce trecem o stradă în drum spre local.

"Sigur." spun și o luăm pe o stradă lăturalnică. Ajungem în fața unei case iar Louis se oprește și oftează.

"Nu ai sta aici nici dacă te-aș ruga, așa-i?" întreabă el întorcându-se la mine.

"Stai cu cineva? Chiar vreau să-l cunosc." spun zâmbind curios.

După câteva secunde de ezitare intră pe ușă cu mine pe urmele sale.

"Bună, mamă." spune Lou către o doamnă când trecem pe lângă bucătărie. Nu știam că locuiește cu familia. Sper că sunt de treabă.

Louis nu primește niciun răspuns la salut chiar dacă așteptăm câteva secunde.

"Bună ziua!" spun eu dar tot niciun răspuns. Lou oftează și o ia la pas pe scările care duc către etaj.

O fată puțin mai scundă decât Louis trece pe lângă noi dar nici măcar nu se uită la în direcția noastră.

Ce se întâmplă aici?

"Lou?" întreb eu odată ce intrăm în camera lui. Cred că e evident ce vreau de la el.

"Harry." spune așezându-se pe pat și punându-și mâinile în poală. Mă așez lângă el și pot să văd cum încearcă să-și înghită nodul din gât. Scutură din cap ca și cum ar încerca să scape de ceea ce simte și se ridică îndreptându-se către dulap. Își scoate ceva de îmbrăcat și merge către o ușă ce presupun că duce către baie. "Doar câteva minute, apoi ieșim de aici." spune și închide ușa în urma lui.

Familia lui nu îl bagă în seamă.
Aseară a plâns în somn.
A încercat să jefuiască pe cineva ca să obțină bani.

Suferă pentru că nu primește afecțiunea de care oricine are nevoie, asta e evident. Dar ce a cauzat să se întâmple asta?

Orice ar fi nu-l voi mai lăsa pe Lou să se distrugă emoțional. Nu merită asta, chiar nu cred.

Observ pe măsuța lui de lângă geam o poză. Mă apropii și observ că sunt câțiva copii și doi adulți. Wow, are destul de mulți frați. Par fericiți în poză, cu adevărat fericiți.