Fiecare vară are o poveste

7

    Mă uita atenta la Aiden cum trage fumul toxic în plămâni. Se vede că e nervos, tocmai ne-am certat.

-Uite Beatrice, știu că nu mă iubești. Nici eu nu o fac. Dar tine-ti te rog adevăratul iubit ascuns. Presa o să spună tot felul de minciuni.

--Aiden, te rog sa nu îmi mai spui Beatrice. Nimeni nu îmi spune așa. Și el nu e iubitul meu. S-au dat la mine iar eu l-am refuzat.

-Oh serios. Chiar așa a fost. Mie nu mi s-a părut. Nici nu știu de ce am acceptat să joc rolul asta.

--Nici eu nu știu. Putem doar să spunem lumii că relația asta e gata. Atât. Și noi nu o sa mai avem niciun contact. Nu mă mai suni, nu îmi trimiți mesaje. Și nu îmi mai vorbești. Simplu, acum dacă mă scuzi o să plec.

  Mă întorc pe călcâie și plec. De o săptămână a devenit insuportabil. Rece, dur și, înfiorător. Ce a fost în capul meu când am acceptat să fiu cu el. Adică da, am făcut-o de dragul presei și de dragul familiei. Dar acum gata.

   Mă grăbesc spre camera mea, modestă și mă arunc în patul de care mi-a fost așa dor. Incerc sa adorm dar nu reușesc. Merg la geam și stau toate noaptea acolo.

    Când văd că rasare soarele, cobor jos, tristă și, arătând că un zombi.

-Daiana, arăți de parcă nu ai dormit toată noaptea. Îmi atrage Mark atenția.  Chiar nu am dormit idiotule.

Minunat. Și Aiden e aici. Doamne de ce mă pedepsești? Fug sus mă îmbrac și plec cat de repede pot din casă. Îmi iau motocicleta și plec la o plimbare. Se pare că e destul de dimineață. Nu e prea multa lume le străzi.

  Mă opresc la o cafenea, micuță și rustica. Intru ușor și mă așez la o masa. O chelneriță roșcată și scunda vine să îmi ai comanda.

-Buna dimineața, cu ce va servesc

--O scurta cu lapte. Mulțumesc.

  Chelnerița își notează și după puțin timp îmi aduce comanda. Beau ușor din cafea și mă uit pe geam. Îl văd pe Aiden cu Vanessa. Superb. Acum e și cu un model de la firma. Oh Doamne. Termin cafeaua aia las banii pe masa. Și plec.

  Mă urc pe motocicletă, direcția, îmi e necunoscută. Gonesc 0rintre mașinile care, sunt puține oricum. Ajung ușor să Depozit. Nu am mai fost aici cam niciodată. Daca o sa fiu violata sau nu... Rămâne de văzut.

   Merg incet și simt o mână pe umărul meu. Mă întorc și văd un băiat blond cu ochii albaștri care se uita întrebător la mine. Era mult mai înalt decât mine, arăta chiar drăguț.

-Nu vreau sa par nesimțit. Dar ești noua pe aici sau ceva?  doamne te rog să mă ții. De ce? Păi are o voce superbă.

--Păi cam da...

-Nu e un loc de hoinărit.

--Mi-am dat seama. Nu am nevoie de o dădacă. Și în plus, nu îmi e frica.

-Stii că asi putea sa fiu un violator, nu?

--Dar nu ești. Apropo, ai apărut din reviste sau ce?

-Nu draga, sun accesibil. Dar nu cred că tu ești, daca ne gândim cine sunt părinții tăi.

--Te rog, nu aduce îmi amintii! Doamne cât urăsc să fiu presata. Vara asta vreau sa uit de toate.

-Asi putea sa te ajut, dar, din păcate... Ești minora. Și eu am 20 de ani.

--Viata e grea.

-Dar pot incerca sa te ajut. Hmm, îți dau o adresă, promiți că o să vii diseară la opt acolo?