Sunt inchis intr-o incapere fara usi sau geamuri.Ma aflu intr-un colt al camerei, ghemuit.Aerul devine tot mai rarefiat.Se aud doar sunete de monstrii..ba nu..sunt oameni..oameni ce si-au pierdut calea..care s-au inchis in ei..care nu au mai gasit speranta.Ma intreb de ce ma aflu aici.Incerc sa ma ridic.Incerc sa imi dau seama ce ma inconjuara.Sunetele au disparut.Acum mai sunt doar eu si linistea apasatoare.Ba nu.Mai e cineva in camera.Un planset se aude in departare.Incet, ma indrept spre acel loc.Simt o rasuflare in fata.Ma panichez si incep sa o iau la fuga.Pare a fii o camera fara sfarsit.Deodata, ma opresc, ma pun pe jos ghemuit si simt ca adorm.Ma trezesc.Aceleasi lucruri se repeta..Iar...si iar...si iar.Cred ca era a 8-a zii cand acelasi lucru mi se intampla asa ca, de fiecare data cand ma trezeam, o luam la fuga fara sa mai astept ceva.Cand ma lua somnul, langa mine faceam un semn.Am descoperit ca nu ma trezeam in acelasi loc in care adormeam.Pe zi ce trece, ma simteam tot mai slabit.Ziua 45.Ma trezesc.Ceva e diferit.Incep sa fug.Vad o lumina in departare.Ma indrept catre ea.
-Huh, era doar un vis
