Peste 10 ani...
Andrei...
Blestemată fie aceasta zi.
Astăzi se împlinesc 10 ani de la moartea lui Mihai.
Încă nu pot uita acele cuvinte...acele ultime cuvinte...
*flashBack*
Nicio soluție nu a funcționat..am incercat tot ce se putea dar era coma ăsta pe baza de vis care nu putea și "vindecata" daca pot sa zic așa.
Doctorul zice că nu mai are rost să îl țină conectat la aparate daca nu vrea sa se trezească.
Nu pot spune că nu doare pentru că doare extrem de tare ...
Chiar daca încerc să nu arăt asta doare Mega mult...
Până la urmă îmi voi pierde iubitul...iubitul meu... îmi voi pierde o parte din mine, o parte din inima și sufletul meu.
Am oftat și m-am așezat din nou langa Mihai și i-am luat mâna în mâna mea.
-De ce nu vrei sa te trezești? Ce este așa frumos acolo?
Am oftat din nou și m-am aplecat spre buzele sale care le-am sărutat.
Nu la mult timp am simțit cum Mihai răspunde la sărut.
-Mihai... Mihai...MIHAIIII
Acesta a deschis ochii și respira foarte greu.
-A-A-And-drei...
-Esti bine ? Am intrebat in timp ce îl țineam de mână.
-Te iubesc Andrei...
După asta a închis ochii
*End flashBack*
De atunci nu a mai deschis ochii deloc...
Chiar daca el nu mai este ...eu nu îl voi uita niciodată...pentru că el este viața mea..și o viață nu se poate uita.
Am avut momente minunate împreună cu el.
Cu el am simțit cum e să trăiești cu adevărat.
Cum e să simți cu adevărat.
Fiecare gest și fiecare vorbă era o încântare pentru mine.
Pur și simplu îl iubeam, îl iubesc și îl voi iubi toată viața , pentru că știu că povestea noastră nu sa terminat .
Sfârșit...
