Music for inspiration

Undying love

‚‚ - Ce rost au lecţiile de dans? l-am întrebat în timp ce îmi puneam papucii.

- Nu ştiu, dar mama zice că o să fi partenera mea la primul bal şi că trebuie să ştim să dansăm.

- A, da, balul e peste câteva luni! mi-am amintit.

- Aş prefera să o am parteneră pe bătrâna vrăjitoare, decât pe tine!

Mi-a aruncat o privire acră, după care a intrat în camera de arte. Am oftar uşor. Primul meu bal la 14 ani şi de parcă emoţiile nu ar fi de ajuns, trebuia să fiu partenera lui. O parte din mine vroia să sară în sus de fericire, pe când cealaltă se gândea la cel mai bun mod de a o păcăli pe regină că sunt prea bolnavă pentru a participa. Da, n-am nici o şansă să scap...

Coboram încet scările. Toată lumea era cu ochii pe noi. Încercam să îmi amintesc să respir, când am simţit ceva pe picior. O piedică. Mi-a dat drumul în acelaşi moment, iar eu am picat ca proasta pe scări, vreo 10 trepte cel puţin. Am plâns tot restul seri. Mi-a laut câteva zile pentru a mi se vindeca cât de cât rănile ca să reuşesc să mă ridic din pat, deşi nu vroiam să o mai fac vreo dată. Mă simţeam atât de umilită...''

După aceea, şi-a schimbat tactica. Începutul adolescenţei l-a făcut să termine cu glumele copilăreşti şi a trecut în principiu, la cele sexuale...

‚‚ - Haide, înoată cu noi! Striga din lac, alături de prietenul lui.

- Nu am dispoziţia, am mormăit şi m-am întors să plec.

- Las-o, Călin, probabil că are doar SPM.

- Nu cred. Poate acum câteva zile, dej ar trebuia...

Dar am început să fug pentru a nu-i mai auzi. Chiar trebuie să mă umilească mereu? Mă întrebam întruuna. Răspunsul era da, nu putea dormi noaptea dacă nu o făcea... chair nu putea...''

Mi-a furat primul sărut...

‚‚ - O, nu-mi spune că te-ai supărat? m-a urmat până în camera mea.

Îl vedeam în oglindă cum încearcă să-şi dea buclele din ochii albăstrui.

- Ai putea să-ţi foloseşti mâinile, m-am referit al părul lui, dr nu m-am întors.

- Crede-mă, o fac, a rânjit cu subînţeles, dar eu am oftat. O, haide, tot timpul mă ierţi, pur şi simplu nu poţi sta supărată pe mine, a spus în timp ce se apropia.

- Nu. Nu am de gând să te ierti, nici azi, nici mâine, nici poimâine. M-am săturat, am zis sigură pe mine.

Era chiar în spatele meu. S-a aplecat să îmi şoptească la ureche ‚‚corpul tău spune altceva''. Un fior a trcut prin mine. Răsuflarea lui caldă îmi gâdila pielea gâtului. Am încercat să pun piciorul în prag. M-am întors cu faţa spre el şii-am spus hotărâtă:

- De data asta, nu.

- Aşa spui de fiecare dată, şoptit cu o voce ciudată.

Înainte să îmi dai seama ce se întâmplă, m-a sărutat uşor. S-a uitat în ochii mei. Pentru câteva secunde, nu am reuşit să-mi dau seama ce simte. Dar apoi, zâmbetul lui obişnuit reveni, în timp ce eu eram încă pierdută.

- Vezi? Nu mă poţi urî nici dacă vrei.

- Nu-i adevărat, am spus repede.

- Vrei să-ţi demonstrez? avea din nou faţa aceea, ca atunci când plănuia ceva.

Ştiam că am să regret asta, deşi n-am făcut asta. Am dat uşor din cap, învitându-l să continue. M-a sărutat din nou, dar de data asta cu mai multă forţă. După câteva minute, a plecat brusc, lăsându-mă acolo. Încercam să îmi reglez respiraţia şi bătăile inimii, dar simţeam că e imposibil. Nu aveam nevoie de oglindă pentru a şti că arăt ca o roşie. Încă ţineam la el, iar asta nu făcea decât să mărească sentimentele mele pentru el...''