The Cristal Werewolf 3: Perechea Suprema

Capitolul 2

Ha ha. Nu mai pot de ras. spun eu sarcastica.

- Deschid fereastra sa intre gluma ? intreaba el inca razand.

Mai bine arunca-te pe fereastra.

- Nu o sa ma arunc deoarece o sa incepi sa plangi pentru ca te-am lasat chiar daca tu mi-ai spus sa o fac. spune el si ranjeste triumfator.

Eu rosesc si imi ascund capul in pieptul sau. Ii simt buzele pe obrazul meu.

- Sa iti aduc de mancare ? intreaba Noah bland.

Eu dau din cap in semn de "nu". Vreau sa ramana cu mine. Nu stiu de ce am reactionat asa cand a vrut sa place. Mi-e teama ca daca va pleca , va fi definitiv. Nu vreau sa i se intample ceva rau. Inchid ochii , ascultandu-i bataile inimii. Ma linistesc. Auzind cum inima lui bate , stiu ca e in viata si e bine. Imi amintesc de povestea lui Noah. E adevarat ce a spus Noah despre el. Baiatul asta e chiar foarte frumos. Baiatul-minune.  Chiar si partea cu "creatura venita pe teritoriu" e adevarata. Sunt ciudata. Sunt un monstru. Am omorat multi varcolaci. Nu prea pot sa ma mandresc cu faptele mele. O lacrima imi curge pe obraz. Imi musc obrazul ca sa impiedic suspinele. Simt cum somnul ma cuprinde , asa ca ma las moale in bratele lui Noah. Peste putin timp , adorm.

In jurul meu totul e negru. Clipesc de mai multe ori ca sa ma obisnuiesc cu intunericul. Sunt intinsa pe ceva rece. Constat ca ma pot misca in voie. Zambesc larg si ma ridic in picioare. Imi intind corpul , auzind oasele trosnind. Ridic mana si imi dau parul pe spate deoarece firele imi stateau in ochi. Vad in departare niste lumini asa ca incep sa merg spre ele. De ce nu ? Poate ca e ceva interesant acolo. Cu cat merg mai aproape de lumini , cu atat aerul se incalzeste. Ma incrunt , insa nu ma opresc. Sunt prea curioasa. In scurt timp ajung acolo. Luminitele erau de fapt flacari. De asta e atat de cald. Zaresc o silueta printre flacari. Era legata cu lanturi de un perete. Flacarile erau amenintator de aproape de persoana. Cand isi ridica capul spre mine , imi pun mainile la gura. Era Noah. Incep sa alerg spre el ca sa il ajut , insa cand ating o flacara , ea ma arde. Imi retrag rapid mana , scancind. Ce naiba ? Focul nu ma raneste. Eu controlez focul. Imi ridic mainile in incercarea de a stinge flacarile , insa nu se intampla nimic. Ma panichez cand realizez ca nu imi pot folosi puterile. Il privesc pe Noah speriata. El ma privea dezamagit , distrus. O lacrima ii curge pe obraz.

- Ma puteai salva , insa nu ai facut-o. zice el.

- Ba nu ! Te-am salvat ! ma rastesc eu.

- M-ai lasat sa mor , Abby. Fratele tau m-a injunghiat , insa stii ce m-a omorat cu adevarat ? Faptul ca tu stateai si plangeai , fara sa ma ajuti. Nici macar nu mi-ai spus ca ma iubesti ! tipa el , privindu-ma cu ura.

- Am incercat ! tip eu , incepand sa plang.

- Nici macar acum nu vrei sa ma salvezi. Halal suflet pereche. Mai bine te respingeam pana ma indragosteam de tine !

Imi pun mana pe piept , in dreptul inimii. Cad in genunchi distrusa.

- Focul ma arde. Nu pot veni la tine. soptesc eu suspinand.

Noah pufneste.

- Mda , sigur. Abby , macar stii unde suntem ? intreaba el incruntat.

Eu dau din cap. El sta cateva secunde privindu-ma , fara sa vorbeasca.

- IAD ! urla el brusc. Am ajuns in Iad din cauza ta ! Vezi toate flacarile astea ? Tu le-ai provocat. Esti protectoarea focului ! Voi fi torturat pe vecie , si e numai vina ta !

- Nu... soptesc eu ingrozita.

Corpul lui Noah incepe sa arda. Tip speriata. Printre flacari zaresc ura din privirea lui. Ura indreptata spre mine.

- Abby. aud o voce blanda soptind.

Imaginea din fata mea dispare treptat. Era un cosmar. Cuvintele lui m-au afectat atat de mult.

- Haide , Abby. sopteste aceeasi voce.

Deschid usor ochii. Imi mijesc ochii din cauza luminii prea puternice. In fata mea il vad pe Noah ce ma privea zambind. Privirea lui e blanda , plina de iubire. Nu ma mai priveste cu ura. Zambesc cand realizez ca Noah de aici nu ar spune niciodata ce a spun Noah din cosmar.

- S-a intamplat ceva ? intreaba el.

Am avut un cosmar. mormai eu.

- Zambesti pentru ca ai avut un cosmar ? intreaba el amuzat.

Imi dau ochii peste cap , facandu-l sa chicoteasca. Noah ma imbratiseaza strans. Ma saruta pe frunte.

- Despre ce a fost cosmarul ?

Pai , stii tu. Unicorni , case de turta dulce , tu ce imi spuneai ca vrei sa ma respingi , vata de zahar. Chestii normale. spun eu amuzata.

- Asa ceva nu o sa se intample niciodata. ma asigura Noah zambind. Ti-am adus mancare !

Privesc pe noptiera , vazand acolo o tava ce avea pe ea un ou ochi , o cana de ceai , cateva clatite si un pachet ce jeleuri.

- Jeleurile sunt ale mele. zice Noah.

Gura mea se deschide usor. Il privesc urat pe Noah. Vreau si eu !

- Glumesc. zice Noah , incepand sa rada cand vede cum il privesc.