Se-aude-un ticăit pe la-nceput de asfințit...
Copacii șușotesc ceva (sau poate că nimic?)
Și păsările zboară sus pe cer.
Un greiere își cântă ultimul sonet
Și ceasul ticăie încet... încet.
M-aleargă timpul, trișorul,
N-a anunțat că pleacă primul
Și eu rămân în urmă.
Gând de pace n-am cu el...
Cum aș putea să dau mâna
Cu un criminal?
Timpul –
fuge fără să se împiedice de vreun obstacol
dar tot n-ajunge la final.
Sunt mult în spate,
M-a tras și de picioare doar ca să nu-l ajung,
Dar eu încă alerg.
Vreau să ajung la acea linie
Pe care scrie prezent
Pentru ca apoi să încetinesc
Și să-i cer viitorului cerere de prietenie
Să îmi accepte? cine știe...
Măcar încerc.
YOU ARE READING
Fluturi în cerneală
PoetryDe când am schimbat cerneala, Cuvintele-au prins culoare; Peniţa nu mai înţeapă Şi nici rima nu mai doare. Cea de ieri era cam neagră; Am ascuns-o într-o floare. Ea astăzi se ofileşte, Dar sufletu-mi e-n cântare. De când am schimbat cerneala, Am s...
