Aş fi singur fără tine, amintire!
Chiar de am cerneală-n vine, s-o desfac şi-n cimitire
Şi-n zăpezi să picur versuri
Dacă-ngheţi tu, amintire, nu mai curg nici cu silire.
De-aş fi singur, aş scrie doar hieroglife.
Aş avea din fericire cu prefixul "ne" - în fine...
Final ar avea pen' tine, n-ai mai înţelege rime
Căci în capul meu rimează doar tristeţe şi cruzime.
De aş scrie hieroglife, aş striga cât pot de tare
Iar voi aţi striga cu toţii că "nebunul 'cela moare"
Dacă-mi pierd versurile sunt la fel ca un moşneag
Căruia îi cade băţul şi se-mpiedică de prag.
De-aş aştepta un stilou de la câte-o amintire
Şi n-aş ştii să-l pun în mână şi apoi nici pe hârtie
Ce aş fi eu fără versuri şi versurile făr' de mine?
Un poet strigând pe străzi - cerşetorul de cuvinte.
YOU ARE READING
Fluturi în cerneală
PoetryDe când am schimbat cerneala, Cuvintele-au prins culoare; Peniţa nu mai înţeapă Şi nici rima nu mai doare. Cea de ieri era cam neagră; Am ascuns-o într-o floare. Ea astăzi se ofileşte, Dar sufletu-mi e-n cântare. De când am schimbat cerneala, Am s...
