Kendrick

Capitolul 2

— De ce nu aș fi? întreb și îmi dreg glasul, luând geaca de piele neagră ce a fost aruncată pe jos.

— Te văd derutat și foarte abătut de când am venit de la școală, folosește un ton plângăcios și mă smucesc puțin de lângă ea, pentru a-mi trage în picioare adidașii uzați rău. Vreau să știu ce se întâmplă cu relația noastră, pentru că observ că nu te mai chinui să îți arăți cu adevărat sentimentele pentru mine, îți arăți adevărata mască și asta nu-mi place deloc, se pisicește și face pe vinovata, enervându-mă deja.

Adevărata mască? Oare ea are habar care este așa zisa mea mască? Da, o am și o port de când m-am mutat în partea asta a orașului.

— Nu sunt dispus să vorbesc despre problemele ce mă macină, Margot, o spun cu calmitate și mă întorc să o privesc, dar când o fac, obsev cât de oribil arată cu rimelul întins pe toată fața.

Niciodată nu mi-au plăcut tipele care se machiază exagerat, iar la Margot, pentru a-i ascunde chipul plin de cicatrici rămase de la acnee, aș spune că utilizează jumătate de tub de fond de ten.

— Știi că poți să te bazezi pe mine oricând, nu? mă întreabă cu sinceritate, sărutându-mi scurt buzele.

Într-adevăr, este o persoană pe care mă pot baza, dar cel mai mult, mă pot baza pe averea familiei sale. Mda, totul se rezumă la bani, dar am un motiv pentru care să fac asta și pentru care îmi petrec timpul cu ea, mințind-o și dându-i speranțe false.

— Împrumută-mă cu o sută de dolari, grăiesc eu.

Margot își retrage instant mâinile de pe corpul meu și își culege de pe jos repede hainele, trăgându-le pe ea. Oftează cu putere îmi întoarce spatele, dar numai pentru a deschide noptiera de lângă pat și a-și luat portofelul. Scoate din acesta o bancnotă de o sută și mi-o întinde, fiind destul de nedumerită în decizia dacă să mi-o dea sau să-și sustragă subit mâna. Dar nu apucă să o tragă, căci i-o smulg repede din mână și o îndes în buzunar, simțindu-mă ca un idiot, dar și un om împlinit. Frații mei vor avea în curând banii necesari pentru o grămadă de alimente și lucruri necesare pentru școală.

— Eu nu pot să înțeleg, de ce ai nevoie de atâția bani? În fiecare săptămână îmi ceri cincizeci sau chiar o sută de dolari. Care e explicația? întrebările sale mă fac să mă opresc din mers și să îmi rotesc capul în direcția ei.

Poate că nu vreau să dau nimănui explicații din cauză că mi-este mult prea rușine să recunosc că sunt orfan de tată, cu o groază de frați și cu o mamă care spală podelele „aurite" oamenilor putred de bogați. Și pentru ce? Pentru două sute de dolari care sunt insuficienți pentru noi toți.

— Iubito, încep și merg în direcția ei, așezându-mi mâinile pe brațele sale. Am intrat în niște belele mari și nu pot să ies așa ușor din ele, sper că mă înțelegi, încerc să o mint și apreciez faptul că blondul nu e doar culoarea părului, ci și culoarea prostiei la fetele care se dau drept deștepte, dar nu sunt.

Să nu mă înțeleagă nimeni greșit. Cunosc și fete care sunt blonde naturale sau vopsite în culoarea aceasta și sunt incredibil de inteligente, dar Margot nu este nici pe departe.

Margot stă pe gânduri și analizează cuvintele mele, oftând la final. Știe că n-am să-i spun niciodată despre treburile mele și pe lângă asta, știe că doar așa o să mă poată ține lângă ea, dacă îmi execută fiecare ordin sau poruncă.

— Mă îngrijorezi foarte tare. Eu știu că nu e doar asta, o spune mult mai nervoasă și citesc acest sentiment în ochii ei. E din cauza lui Tegan, nu? Deja ți-a căzut cu tronc grăsuța, este adevărat? o aduce în discuție pe tipa de la care am furat banii și îmi mut privirea peste umărul ei, la ceasul de pe noptieră.