Secolul XXXI

Capitolul 4

-Domnule Qalin, am verificat cladirea de N si de S  si nu am gasit nimic! spune un soldat mai tanar cu parul castaniu, avea privirea intunecoasa si serioasa formandui-se o cuta intre sprancene, buzele le tinea strans inclestate asteptand un raspuns, dar in loc de asta se auzi un marai nervost. Il privesc atent pe conducator, era nervos , se observa foarte usor, tinea pumnul strans, muschii bratului fiind incordati, privea pierdut cimentul gandindu-se probabil la raspunsul ce soladti il asteptatu. Inafara de cel cu maru castaniu restul pareau mult mai invarsta, acestia tineau mult mai strans pistolul si erau mult mai siguri pe ei. Cu totii purtand veste anti glot negre, pantaloni de aceasi coloare si ghete de teren, spre deosebire de domnul Qalin cea aveam un costum gri si o camasa simpla alba deschisa la primi doi nasturi..

-Imbecilule! striga intr-un final acesta manios lovinul peste cap pe soldat. Cum poti sa imi spui ca acolo nu se gaseste nimic, ai verificat locul exploziilor. tipa acesta in timp ce soldatul statea drept ascultand.

-Ne pare rau, vom continua cautarile! spuse un blond  ce parea mai matur privindul fix pe conducator facandui semn sa se calmeze. Domnul Qalin le face semn sa plece plecand capul in jos. Profit de opurnitate si o iau la fuga pe hol spre camera speranda sa nu ma vada.

          La ce explozii se refereau ei? Ma intreb eu incruntandu-ma. Oare are legatura cu razboiul de care zice tata? Ajung in fata usii camerei ce acum era inchisa, tastez codul pe care eu il setasem in urma cu o zi si usa se deschide. Intru si il vad pe Erick mancand un sandwich, pe patul meu aflandu-se un altu.

-Cum se face ca tu mereu deschizi usa desi toate au coduri stiute decat de Cassandra si Naus? intreaba ridicandu-s o spranceana si privindu-ma confuz.

-Ahh... incep eu sa ma balbai, dar vocea lui ma intrerupe

-Defapt, nu conteaza.. uite portia ta. zice acesta aratand cu degetul spre farfuria mea, ca de fiecare data purta hainele negre. Ma asez pe pat si musc o data, savurand sandwich-ul cu carne de vita si salata. Se aude un tiuit enervant si usile se deschid, vocea Cassandrei patruzand in camere prin difuzoare.

-In 10 minute, cu toti veti veni in sala 51 pentru ora de astronomie! spuse aceasta dupa care ase auzi acelasi tiuit. Las gustarea pe pat si ma ridic, iesind pe usa. Naus imi spuses de asta, imi amintesc privind constelatia dragonului, chiar sunt curioasa sa aflu ce era defapt si de ce il pivea atat de atent.  Erik probabil ca observa ca am plecat ca il aud fugind dupa mine, imi intorc capul privindul cum alerga. Cand ajunge in dreptul meu se opreste si reduce viteza. Mergem unul langa altul ca niste roboti. Ma incrunt si realizez ca si eu ajunsesem un robot, imi prind capul intre maini si il zgudui pana acest gand oribil dispare. Il las in urma si o iau la fuga spre sala 51. Trec de sectorul camerelor si ajung intr-un hol lung. Pe us din fata mea scria 31 asa ca o iau la dreapta fugind pe langa banda si simtiind vatul cum imi ridica parul. Il vad pe Naus iesind din camera 45, acesta imi arunca o privire dur a aratandu-mi ca ar trebui sa stau pe banda, dar eu scor limba si fug mai tare, neintorcandu-ma sa ii vad expresia nervoasa. Incep sa rad nebuneste, privind pereti de un verde deschis. Eu nu sunt ca restu, eu nu pot fi un robot. Eu suntdiferita!tip in sinea mea continund sa rad. Ajung in fata sali 51 unde observ usa deschisa. Trag aer in piept si intru. In fata clasei se afla Naus, in loc de Cassandra, inghit in sec, iar acesta imi zambeste malefic. Clasa era mult mai mare de data aceasta, cred ca ne-a amestecat cu grupul lui Naus. Pe unii ii recunosc, iar alti imi sund toatl straini, ma uit pierduta prin sala si observ un loc liber intre o fata cu parul blod prins int-un coc inalt si  o alta cu parul negru lasat liber. Ma indrept spre acel scaun, lumea ma privea ciudat, unii aratau cu degetul spre mine si radeau, alti ma priveau cu mila de parca eu as fi avut probleme cu capul, iar alti ma priveau cu respect zambindu-mi.

-Esti tare! imi sopteste o fata cu parul ciocolatiu si imbracata intr-o rochita albastra. Zambesc sincer murmurand un multumesc si imi continui drumul.