Music for inspiration

Walking away

- Bine... Ne întâlnim diseară în cimitir... Aduc eu bandajele... Ce drăguţ e... Aduce el bandajele...

Aceea a fost picătura care a umplut paharul. Am râs până m-a durut burta, iar faptul că ea părea că nici nu observă doar mă amuza mai tare.

- Eşti nebună, i-am spus după ce m-am calmat. Doar nu ai de gând să te duci, nu?

- Altfel de ce m-aş fi oferit să împart lama cu el? a spus privind în gol şi cu zâmbetul acela de ‚‚îndrăgostită'' pe care îi are periodic.

- Nu contează...

Am lăsat-o în pace în nebunia ei. O să îi treacă peste o lună... sper. Cu rockeri a ţinut-o vreo lună jumate, sper să nu se lungeasc cu cei emo sau în curând o voi visita la spital...

Pe drum spre casă, am găsit pe jos o carte. În litere mari şi roşii, titlu îmi făcea cu ochiul. Nu am citit niciodată ‚‚ Romeo şi Julieta'', dar întotdeauna mi-a plăcut povestea lor.

- Scuze, crezi că ai putea să îmi înapoiezi carte?

Mi-am ridicat privirea spre cel ce vria cartea. Pentru câtva secunde, aveam impresia că timpul s-a oprit în loc. Era exact cum mi-am imaginat acel ‚‚Făt-frumos'' pe bicicletă, dar fără ea. Era cu o palmă mai înalt decât mine, nu tocmai plin de muşchi, de pătrăţele nici nu mai zic, cu ochii de un albastru sincer, iar căciula îi ascundea părul probabil tuns periuţă.

- Heeei! şi-a plimbat mâna prin faţa mea, rupându-mi transa.

- A, da, sigur, i-am întins-o.

- Mulţumesc.

A băgat-o în ghiozdanul albastru, după care s-a uitat din nou la mine.

- Mulţumesc că ai găsit-o. Credeam că am pierdut-o...

- Pentru nimic. Era chiar aici, am făcut semn spre trotuar.

Mi-a zâmbit, după care s-a întors să plece, dar nu avea să scape aşa uşor.

- Hei, ai citit-o? l-am întrebat de parcă nici nu vroia să plece.

- A, nu. E pentru sora mea. Îi plac cărţile romantice, şi-a dat ochii peste cap.

- Dar ţie? am continuat.

Vroiam să mai stea cu mine, să îi aud vocea. Chiar îmi plăcea şi nu aveam de gând să mă las cu una cu două.

- Eu le prefer pe cele de aventură şi mister, a zâmbit din nou. Ţie?

- Şi mie. Cu toate astea, aş vrea să îl încerc şi pe Shakespeare. Crezi că ai putea să îmi împrumuţi şi mie cartea? am zâmbit în continuare.

- Da, sigur. Poftim! mi-a întins-o.

- Mulţumesc, dar cum o să ţi-o returnez? am făcut pe supărata.

- Ne putem întâlni aici peste o săptămână? s-a oferit.

- Sigur! Dar ar trebui să îmi laşi numărul tău, în caz că întervine ceva, am adăugat repede.

- Da, ai dreptate.

Am făcut schimb de numere şi mi-am continuat drumul. Poate că Romeo şi Julieta nu au rămas împreună, dar am de gând să încerc. Nu visez la căsătorie sau ceva asemănător, momentan mă mulţumesc şi cu o simplă relaţie. Cuvânt cheie: momentan.

Până a doua zi, am devorat toată cartea. Nu am înţeles toate acele metafore şi figuri de stil, dar cui îi pasa? Am priceput ideile principale şi aveam să îl văd din nou pentru a-i returna cartea. A răspuns destul de repede.