O relație cu... Codrin Bradea? - Satana/ Codrin Bradea fac fic -

Capitolul V

„ Nu foarte mult” în gândul meu și încă mergeam. Pe drum îl tot întrebam dacă mai avem de mers, iar el „ Puțin” da sigur, treizeci de minute omule, treizeci.

- No, hai să ne așezăm, spuse Codrin cu un zâmbet care mă făcea să...să, nu contează.

- Treizeci de minute, serios? pe tine nu te dor picioarele?

- Nu prea, apăi eu sunt obișnuit dacă fac sport, cum crezi că am obținut acest minunat corp? lăudându-se.

- Ăăă, no binie... o să-mi iau o...

Cuvintele mele au fost întrerupte din cauza unui anumit sunet... iar acel sunet... era de la stomacul meu.

- No da ți-e foame rău, chicotind.

- Ăhm, cam da, de când am ajuns la hotel, somn de voie scria pe mine, așa că am cam ratat prânzul... și cina.

- Vrei să merem la mine ca să-ți pregătesc ceva de haleală?

- Ăă, eu...

- No da sigur că vrei, nici nu era nevoie să mai întreb, apăi știi ce bucătar bun îs.

- Măcar tu, eu nu știu să fac cartofi prăjiți, roșind puțin.

- Ce mă? nu se poatie, dapoi ce fată de casă ești tu și mai stai și singură dacă nu știi să faci cartofi? bufnindu-l râsul.

- Ă, Corina mă ajută.

- Ia uite de cine dăm noi p-aci. Mă, da ți-ai făcut gajică? și se uită cu ochii bulbucați la mine.

- O, da ce faci bă cânie? Cristina, el este Teddy, unul dintre amicii mei, Teddy, ea este Cristina, o prietenă care am cunoscut-o acum două zile.

- Deci îi gagica ta mă?

- Nu mă pulă, și râd amândoi. No și ce faci aci?

- Uite să trag și eu cu ochiul pe la wiskey, tu?

- No fain mă.  Apăi știi că așa fac în fiecare sară, după o conduc până la mine.

- Ai grijă, e pedofil, îmi șoptește Teddy.

- No taci mă, ai stricat tăt planu'. Îi fac de mâncare, că săraca nu știe să-și facă cartofi prăjiți.

- Fain mă. Vezi că, cartofii prăjiți sunt specialitatea lui.

- Mersi mă.

- Apăi n-ai păntru ce, no bun, ne mai auzim.

- Ceau mă. Deci? și se uită la mine. Aoleu, da de ce ești așa roșie?

- Eu, ă...

Și am rămas fără cuvinte. Am stat și am vorbit despre cât de amuzant este Teddy și chiar este. Am mers spre casa lui Codrin, măcar nu am mers mai mult de douăzeci de minute.

- O doamne! spun eu în timp ce intru în camera lui. N-nu pot să cred cât de diferit poate să fie față de ce vedeam în fața ecranului.

- Nu-i mare lucru. No bun, amu hai în bucătărie.

L-am urmat și totul părea mult mai interesant decât în video. Nu-mi venea să cred, eu stau acum în bucătăria lui Codrin Bradea, iar el îmi face de mâncare. În cincisprezece minute i-a și terminat, iar Teddy avea dreptate, sunt atât de buni. După ce am terminat, m-am oferit să spăl farfuria, dar a spălat-o el. Ne-am dus la el în cameră și-mi povestea despre cât de mult stă să facă niște duble când filmează și cât de mult râde cu Echo, iar de la atât de mult râs și povestit am adormit. Mă trezesc în pat învelită cu pătura aceea albastră pe care o tot vedeam în videoclipuri, și-l văd pe Codrin pe scaun la calculator jucându-se, ce-i de mirare este faptul că nu înjura cum făcea deobicei.

- Ăh... Codrin? nu mă aude așa că mă duc spre el și imediat își întoarse privirea.

- Bună zâua, ai dormit bine?

- Întrebarea este cam cât am dormit și de ce m-ai lăsat să dorm?

- Păi cam vreo două ore așa și arătai prea frumos ca să te trezesc, zâmbind.

- O doamne! este aproape două noaptea. Trebuie să o sun pe Corina și... unde mi-e...

- L-am dat pe silent, nu din cauza melodiei stai liniștită, dar te trezea.

- Doamne! zece apeluri și șapte mesaje.

- No bun, hai să te conduc, zise el ridicându-se de pe scaun.

- Până unde?

- Păi te-aș fi condus până la cameră, dar cum mi-ai spus că ai niște profesori ai naibii de nașpa, până la recepție ca deobicei sau vrei să te duci singură?

- Nu cunosc orașul...

- Uite tocmai de aia te și conduc, e logic, spune el luându-și hanoracul.

No, cam atât, sper să vă placă :3