Dragoste&Dezamăgire

Capitolul 9 - S.O.S-

-Ai , va multumesc mult , chiar nu imi vine sa cred! Spun eu foarte fericita..

-Hmm...ma bucur ca esti fericita...dar este o singura problema...

-Care ar fi aceea?

-Filmarile se fac in Spania...si trebuie sa ajungi chiar astazi! 

-In Spania?...nu stiu ce sa zic...nu prea imi permit un bilet de avion...

-Ah, asta nu e o problema , transportul ti-l platim noi, si mai mult vei merge cu un avion priviat.

-Oau , ar fi chiar minunat! Si spuneti ca astazi trebuie sa ajung acolo?

-Da , draga mea , astazi!

-Nu stiu ce sa zic...m-ati luat prin surprindere...

-Ori nu ori da? Nu te mai intreb odata? Daca spui nu asta e ultimul telefon primit de la firma noastra, dar daca spui da, iti garantez ca totul va fi minunat! Si sa nu mai vorbim de salariu, te asigur ca vei avea cel putin trei mii de euro dupa filmare!

Nu imi venea sa cred...suna asa perfect...chiar nu puteam refuza o astfel de oportunitate!

-Si cam de cate zile ar fi vorba sa stau in Spania? continu eu emotionata.

-Maxim o saptamana! Nu te ingrijora pentru scoala, iti asiguram toate scutirile ! Deci ce spui?

-Suna ,foarte bine! Accept!

-Oh, perfect! Te asteptam ,in 30 de minute trebuie sa fi la teatru sa semnam toate actele, iar apoi sa plecam! E in ordine?

-Sigur ca da! Ne vedem la firma! La revedere!

-O zi buna!

 Imediat inchid telefonul , si incep sa sar in pat de bucurie! Nu imi venea sa cred ca am o asemenea sansa. Rapid ma uit la ceas care arata ora 10:16.....trebuia sa ma apuc sa imi fac bagajele! Rapid deschid dulapul si incep sa imi pun acolo putinele haine pe care le aveam. Bagajele nu au durat mai mult de 10 minute, iar apoi imi iau telefonul si o sun pe Carolina, oricum ea nu putea sa ma insoteasca pana la casa de teatru deoarece era plecata alaturi de familia sa, insa trebuia sa o anunt :

-Alo? raspunde aceasta.

-Hei , Carolina, am sa iti dau cea mai tare veste!

-Ziiiiii!

Iar apoi in mai putin de 2 minute ii povestesc totul, insa inainte de a termina parca ii simteam bucuria, chiar daca eram la vreo o suta de kilometrii distanta:

-Nu imi vine sa cred! Esti cea mai tare! Ma bucur mult pentru tine! Bravo! 

-Multumesc, insa este si meritul tau, deoarece fara tine nu cred ca ajungeam aici, tu m-ai indemnat! 

-Ehh...eu doar ti-am sugerat , tu esti cea  care a facut tot efortul! Bine , draga mea, te las ca poate intarzii! Bafta!

-Multumesc , pa pa !

-Pa! ternina aceasta dupa care inchide telefonul.

Mai aveam un sfert de ora...insa stateam destul de departe asa ca inainte cu 10 minute trebuia sa plec. Insa , mi-am amintit ca trebuie sa-l anunt si pe Shane. Asa ca ca repede ii caut contactul, si aplelez. Suna, si suna...insa acesta nu raspunde...oare ce se intamplase? Nu avea telefonul cu el?Am incercat inca odata...dar degeaba. Intru-un final hotarasc sa imi iau valiza si sa pornesc.  Inainte de a pleca ma mai uit inca odata la camera mea...iar apoi inchid usa . In drum spre casa de teatru , incerc sa-l mai sun inca odata pe Shane...insa nu a raspuns nici de data aceasta. Usor,usor am ajuns la casa de teatru, si am intrat intr-o sala spatioasa. Acolo l-am vazut pe ,Smith Jonsosn, care ma astepta.