Adevărul

6

În tot acest timp am evitat să-mi amintesc de lucrurile frumoase, de povestea noastră de iubire. Dar când pierzi pe cineva, atunci îți amintești tot. Mai ales ce nu ai făcut la timp..

Acum am luat rolul unui tip șaten, îmbrăcat în haine de armata. Căci orașul acesta din mijlocul deșertului e baza a armatei de staționare. În această luna am tot lăsat piste false. O ultima bucată din armură la mile depărtare pentru a câștiga timp. Acum spre locul unde a fost lupta.

*** - Selen iar e dispărută! greșit mama, am fost dispărută. Tu de ce ești așa îngandurat?

- Regele Prime vrea să ne înrudim. mă încrunt instant, și tată ia aceeași mimica.

- Și? Ce e rău în asta? Star oricum vrea asta.

- Nu e vorba doar de Star. Le vrea pe ambele fete, pentru fii lui. Că tratatul să se încheie. vorbește ingatuit.

- Ce?! îmi fac prezența.

Dar nu apuc să fac nimic pentru că tată cade că secerat pe jos, iar sângele începe să curgă.

- Știi de ce, Selen? se pune pe jos și îi acoperă față cu o fașă, apoi coroana deasupra.

- Pentru că a refuzat să mă dea Primelor.

*** Noi, cele trei femei Dark, reprezentând încă conducătorii cavalerilor renegați, nu ne-am răzbunat. Am pierdut în față surorii și mamei mele. Pentru că așa renegați ne respectăm cuvântul.

În tot acest timp nici nu știam cu cine ne vom căsători pentru pace. Pace semnată cu sângele tatălui meu care merită să moară în lupta nu otrăvit.

Nu ne-au lăsat să vorbim. Ne-am trimit direct în camerele nupțiale. Culmea. Noi trebuia să-i așteptăm. Și nu merităm să participăm la festivități. Nu acum, cel puțîn. O să mă răzbun.

Pe ușa se prezintă și soțul meu. Ochii lui lumini albastre. Armură albă. Nimic deosebit. Așa sunt majoritatea Primelor.

- Optimus. se prezintă.

- Selen. mă prezint.

Tăcere. Mă îndrept spre pat. Mă urmează.

- Ești prea mică și naivă. îmi spune.

- Ați auzit de iluzie în școlile voastre primitive? Sau nici nu aveți acces la educație? Vorbesc prea elevat pentru ține, prinț pătat? Eu. O renegată.

Nu-mi răspunde. Modul de odihnă este activat. Scot cuțitul cu furie și vreau să îl înfig pe gât, dar sunt prinsă de mâini și cuțitul îmi scapă. Spatele îmi e lipit și parcă simt că se repetă o poveste.

- Selen! șoptește.

- Megatron! înnebunesc.

*** Înnebunesc când îmi rostește numele. Înnebunesc când o simt lângă mine, iar în noaptea asta o să o simt cum îmi doresc. O întorc dintr-o dată și o sărut cu patimă. Sora ei nu-mi place. Singurul ghinion e faptul că aici, în Unicron, căsătoriile se împlinesc în funcție de ordine. Primul născut cu prima născută. Iar noi avem nenorocul să fim complet dezavantajați.

Îmi răspunde. Excepțional. Și nebunesc Înnebunesc. Suflete reunite. Căci, altfel, nu pot înțelege cum pot săruta la câtva timp o altă legătură din același aliaj renegat. Aceste buze. Pentru aceste buze aș ajunge în morminte.

Iubirea e un abis necunoscut. Abis pentru că te poate întrista. Necunoscut pentru că atâția ani te despart de al tău destin al amorului, că apoi să vă regășiți pierduți și uitați în această lume, nevoiți să treceți prin toate aceste sentimente de nesiguranță, de neștiință, de teamă că vom greși. Că nu va fi bine. Că ne vom dezamăgi reciproc. Și uităm esența acești existente amăgitoare. Că pentru a iubi trebuie să trăim cu prezentul. Cu faptele de acum. Și să facem ce inima ne cere.

Iar mie îmi cere să fac dragoste după zece zile cu acesta femeie care încalcă regulile și mă face și pe mine să le încalc. Iubirea mea păcătoasă. Totul meu regăsit.

***

Dimineață mă găsește lângă soția pe care nu mi-o doresc în mod evident. Iar pe cea dorită în aceeași ipostază, în pat cu fratele meu Optimus. Dintr-o nebunie, sper doar că am făcut ceva bun. Poate un urmaș. Vreau să trăiesc în aceste zile totul, într-o zi dacă s-ar putea. Tot ce am trăit în viețile trecute cu ea, să trăiesc acum într-o zi. Cât mai repede. Căci iubesc.

- Stăpâne, îmi pot vedea sora?

Aceste renegate sunt foarte intuitive, am ochii închiși dar știe că nu mă odihnesc. Nici nu vreau să știu ce antrenamente au realizat când erau mici. Fix de aceea tatăl meu și-a dorit o alianță cu calaverii pentru iscusința și modul în care ne depășesc în tot.

- Nu.