Asha: O altfel de poveste

20

    — Știu că te-am pedepsit mai devreme, dar mă întrebam dacă te poți duce până la Target să cumperi câte ceva. Promit că nu îi spun tatălui tău ce s-a întâmplat aseară. Ai noroc că încă doarme.

      Brusc, totul sună mult mai bine.

    — De ce nu se duce Chris? încerc totuși să îmi ascund entuziasmul lăuntric.

    — E la basket.

      Bineînțeles! De ce n-ar fi el acasă?

    — Bine, mă duc eu, spun și mă ridic din pat. 

      Măcar așa pot să ies din casă astăzi.

      După ce mama îmi lăsa lista de cumpărături și banii, iese din cameră lăsându-mă să mă schimb.

      Nu pot să cred că nici acum nu am dat rochia asta incomodă jos.

      Poate aș fi reușit dacă Elijah nu apărea din neant, aici. Totuși, sărutul ăla... a fost ceva. Nu știu cum e să fac asta și cu altă persoană, căci doar cu el m-am săturat - fără voia mea -, dar am făcut-o. Să regret? Nu prea cred. Nu vreau nici să cad în capcana lui. Nu vreau să mă îndrăgostesc de el, dacă asta își dorește. Pentru că nu suntem în filme, iar aici lucrurile ies cu mult mai rău. Elijah nu are gânduri bune... presimt asta, însă acele săruturi sunt incorigibile.

                           ***

      După ce m-am îmbrăcat cu o jachetă burgundie și o pereche de jeanși, am plecat, mergând agale către cel mai apropiat Target. Cel la două străzi distanță de casă.

      Când intru în magazin, un miros sfâșietor de ciocolată, îmi invadează nările. Nu am mai fost de ceva vreme pe aici. Scotocesc prin buzunar în căutarea listei de cumpărături și imediat cum dau de ea, încep să mă pun pe treabă. Am noroc că nu trebuie să iau prea multe.

      Unde e raionul de pâine? Am și uitat ce fel sunt organizate obiectele pe aici.

      Încerc să tai de pe listă pâinea atunci când zăresc raionul cu coada ochiului, dar scap hârtia, iar aceasta zboară din mâinile mele și aterizează câțiva pași mai departe.

      Când ajung în fața foii, mă aplec și dau să o ating când o altă mână - mult mai mare - mi-o ia înainte. Îmi ridic puțin privirea și observ o pereche de teniși negri.
      Aleg să mă ridic de tot, iar când ajung înapoi la nivelul meu dau nas în nas cu... Ethan.

      Blondul îmi zâmbește prietenos , intinzându-mi foaia.

    — O fată drăguță și-a scăpat lista de cumpărături. I-o poți înapoia? mă tachinează el.

      Îi zâmbesc și eu timidă și iau foaia din mâna sa.

    — Așa voi face, mulțumesc, răspund eu glumeață.

      Își vâră mâinile în buzunar și își mușcă buza timid. Credeam că eu sunt cea timidă.

    — Mă bucur că ne-am întâlnit, chiar dacă nu e așa cum m-aș fi așteptat. Nu vreau să fiu insistent, dar... ce spui de o plimbare? Adică, după ce termini aici.

      Uau! Asta a fost atât de directă. Cumva îl înțeleg. Bietul băiat, a vrut să mă invite în oraș de vreo trei ori, dar nicio dată nu a reușit să ducă asta la bun sfârșit. Dar ce să fac oare? Ethan e un băiat drăguț și pare de treabă. Nu cred că ar fi o idee rea și plus de asta, trebuie să socializez cu mai multe persoane. Așa poate mai uit de toată debandada asta cu Elijah.

    — De fapt, Ethan. Chiar m-aș bucura să te însoțesc la o plimbare.

      Face ochii mari imediat ce aude răspunsul meu. E chiar drăguț tipul ăsta. Își freacă ceafa și roșește.

    — Atunci, o să te ajut la cumpărături. Dacă ești okay cu asta.

      Sună și mai bine.

    — Bineînțeles că mă poți ajuta!

      Elijah? E ca și uitat. Cine are nevoie de el când are un ajutor de cumpărături atât de adorabil?