Asha: O altfel de poveste

8

    — O domnișoară frumoasă interesată de trofeele liceului nostru, continuă băiatul și își vâră mâinile în buzunare.

      Simt cum mă înroșesc însă nu pot să spun nimic.

    — Ethan, îmi întinde mâna la fel de zâmbitor.

    — Asha, răspund eu aproape în șoaptă.

    — Ce nume frumos pentru o fată frumoasă.

      Uau! Tipul ăsta chiar nu e atât de rău. Încă am speranțe că în școala asta există și tipi drăguți, nu doar Elijah.

    — Asha! Mâine la aceeași oră?

     Era ceea ce un băiat îmi spunea.

  — Asha! Cum e să treci pe la toți prin pat?

    Fetele râdeau de mine.

   — Vă implor, nu din nou!

      Mă rugam de ei, dar începeau să lege funiile în jurul brațelor și picioarelor mele. Mi-au tăiat hainele până ce m-au lăsat doar în lenjerie, în zăpadă, plângând...

   — Ce-ai zice dacă am ieși la un suc? mă trezește Ethan din amintirile mele obscure.

   — Sună bine, însă nu astăzi, mă scuz eu.

       Chiar nu am chef să ies cu un tip pe care de abia de îl cunosc.

    — E okay, ne mai vedem Asha, mă salută zâmbind după care pleacă.

     Tresar când clopoțelul sună zgomotos. Elevii încep să iasă din clase râzând și glumind împreună.
     O caut cu privirea pe Meredith printre ceilalți. Încep să alerg către ea când o zăresc pe lângă perete dar mă opresc brusc la câțiva metri când o văd sărutându-se cu Alexander.

     Ce naiba?

     Îmi dau ochii peste cap și îmi dreg glasul cât de tare pot ca să le atrag atenția.
     Se retrag imediat de cum mă aud și se distanțează de parcă nu i-aș fi văzut.

   — Asha! Hei! exclamă blonda stânjenită.

        Alexander înghite în sec și se freacă pe ceafă la fel de rușinat.

    — Eu plec Mer, ne mai vedem, spune și o sărută rapid pe frunte după care pleacă.

      Mă apropii de ea și îmi împreunez brațele la piept încruntându-mă.

    — Și ce mai faci, Mer? o tachinez eu.

   — Uite, pot explica, își flutură nevinovată mâinile prin fața mea.

      Nu și tu!

   — E okay, o atenționez eu. Sunteți împreună, este treaba voastră.

      Prefer să nu spun mai multe, deși mi se pare extrem de ciudată această chestie. De abia de se cunosc! Cum pot fi împreună atât de repede.

   — Serios? Adică nu ți se pare ciudat?

   —  Nu, mint eu. Vă felicit chiar!

   — Uau! Mulțumesc! Adică, mulțumim, se hlizește ea.

   — Uite, trebuie să îți spun ceva, dacă tot suntem la capitolul ăsta, spun iar pe chip îi apare o grimasă.

      Îmi dreg glasul din nou și o trag după mine în colțul holului.

    — Elijah m-a sărutat! zic cât pot de repede, aproape inteligibil.

   — Poftim? țipă iar câțiva oameni se uită în direcția noastră.

    — Șșș, fac eu. Nu vreau să afle toată școala.

    — Asha, asta e o nebunie! continuă ea să se minuneze.

    — Tu ești împreună cu Alexander, îi reamintesc.

    — Nu e același lucru, Asha! Elijah e Satan în persoană. Poate că nu îți pare, dar așa e. A reușit să bată douăzeci de tipi de unul singur, s-a drogat chiar, aproape a fost și la închisoare! Iar astea nici măcar nu sunt toate

 
    — Liniștește-te, Meredith, spun și îmi dau ochii peste cap. Dramatizezi degeaba. Haide să mergem la oră.

    — Să nu îmi spui că nu te-am avertizat, continuă ea să bolborosească.

      Poate că într-un fel cred ceea ce a spus Meredith, dar serios acum, închisoare? Până la urmă, e și așa un ignorant fără scupule deci, de ce mi-ar păsa de el? Nu e ca și cum îmi e prieten, ba chiar mi-a ruinat și primul sărut.

      M-am hotărât.

       O să îl ignor. Elijah Hall nu a existat și nu va mai exista de acum încolo pentru mine!