My Guardian Angel • in pauza •

The new boy

Maddy's P.O.V.

-Maddy, grabeste-te, am venit!striga Victoria, prietena mea cea mai buna, care venea mereu sa ma duca si pe mine la scoala, pentru ca parintii mei pleaca devreme la lucru, iar ea e cu un an mai mare si si-a luat carnetul de sofer.

Mi-am pus repede tricoul pe mine, apoi mi-am dat seama, ca inca nu ma machiasem si nu ma pieptanasem. Am iesit val-vartej din dormitor, intrand in baie si trantind usa.

M-am dus in fata oglinzii de deasupra chiuvetei si m-am privit. Acolo se afla o fata cu parul auriu, ochii albastrii, ceea ce ar trebui sa fie niste insusiri minunate si foarte rare, dupa spusele mamei mele.

Asta daca nu esti eu.

Vedeti voi, eu sunt genul de persoana, care daca nu s-ar machia, ar fi o bestie. Vreti exemple? Mereu ma trezesc cu cearcani sub ochi, am buzele prea deschise la culoare pentru tenul meu, si am milioane de cosuri.

Am oftat, deschizand dulapiorul cu machiaje de langa oglinda, facut din lemn pe care eu am vopsit steagul Statelor Unite ale Americii. Am luat fondul de ten si l-am intins peste cosuri si sub ochi, apoi m-am dat cu lip gloss roz. M-am dat cu putin rimel, apoi eye-liner, apoi blush.

Mi-am pieptanat parul ce arata ca un cuib de pasarele inainte, apoi l-am prins intr-o coada de peste intr-o parte.

-Maddy! Maddeh! Madilyn Bailey, daca nu vii acum, plec fara tine!!!

Am parasit baia cu podeaua si peretii acoperiti cu gresie bleu, apoi mi-am luat geanta rosie cu model de trandafiri de pe podeaua de lemn lacuita, alergand pe scari, aproape impiedicandu-ma, si sarind la final trei trepte, ca sa ajung in fata lui Tori, care era gata sa plece fara mine.

-Era si timpul, Maddy!spuse ea, facand o fata bosumflata fortata, ca de obicei, cand nu putea sa fie suparata pe mine, desi ar fi vrut sa fie.

Mi-am dat ochii peste cap.

Tori isi dadu parul saten dupa urechi si se uita la mine cu ochii aia mari si caprui, apoi spuse:

-Ai de gand sa iesi?intreba vizibil deranjata, apoi imi arata usa deschisa, pe care eu abia atunci am observat-o.

-Oh, um... scuze. Hai sa mergem.

Am incuiat usa si am intrat pe scaunul pasagerului din Mercedes-ul alb al lui Tori. M-am asezat pe bancheta bej de piele si am inceput sa imi admir tenisii Lee Cooper verzi cu stele albe.

Inca ma mai gandeam la visul pe care l-am avut azi noapte. Stiu ca de obicei inainte sa ma trezesc lunea, am un vis ciudat, dar asta a parut mai real decat de obicei.

-Maddy! Mads!

-Huh?am intrebat. Poftim?

-Ai auzit ceva din ce ti-am spus?

Am facut fata aia care spune scuze-mai-spune-o-data-de-data-asta-te-ascult-te-rooog.

Tori dadu ochii peste cap

-Mi se pare ciudat ca nu ninge. Adica, de Craciun n-a nins, de Revelion n-a nins, e ianuarie si azi e prima zi de scoala din semestrul al doilea si...

Am chicotit.

-Tu vrei bataie cu zapada, asa-i?

-E traditia noastra an de an, Maddy!!!aproape tipa Tori, facand ochii mari, vrand sa para ca era totul logic de la inceput.

Am pufnit amuzata.

Am privit pe geam la copacii de pe marginea strazii, majoritatea fiind brazi foarte inalti, de minim 10 metri.

Apoi, dupa cateva case, aparu pe fereastra si scoala noastra de caramida grena, cu o usa gigantica de sticla ca intrare.

Am iesit din masina cu geanta pusa pe umar si am mers pe langa Tori, pana am intrat in scoala, unde m-am plimbat pe langa gramezilie de oameni si dulapurile personalizate pentru fiecare copil in parte. Dulapul meu era langa al lui Tori, pe care era desenat un tablou ce afisa o imagine din Londra. Pe al meu era un desen cu niste Conversi roz pe care scria cu albastru Blast the speackers, wear some sneackers!.