Felix Carter este simbolul succesului şi dovada că omul poate ajunge orice îşi doreşte să fie. În drumul lui spre culmile financiare, nu a ţinut cont de nimeni. A muşcat mâna care l-a hrănit, s-a însurat pentru zestre cu o fată muribundă şi a făcut...
Povestea in sine nu e o poveste, are o continuitate, dar nu un fir narativ.
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Prezumpțiile lui Felix niciodată nu dădeau greș. De aceea și ajunsese așa de sus la o vârstă atât de fragedă. Când foametea lovi Anglia din plin, lucrurile luaseră o întorsătură la care nici măcar el nu s-ar fi așteptat... deși ar fi trebuit. Odată cu foametea, țara fusese lovită și de mizerie, de boli, de infecții. Sărăcia punea stăpânire pe oameni și domnea trufaș, sever și crud. Oamenii mureau unul după altul.
Numai în Sunland jumătate din populație pierise. Printre victimele nefericite se număra și fratele său, Mark. Felix era un om al rațiunii, nu al sentimentalismelor. Ceva se mișcase în el la aflarea decesului acestuia, un regret amestecat cu remușcare vagă. Apoi își revenise. Mathilde, vâduva fratelui său, de care era îndrăgistit din copilărie, deveni liberă din nou. Lipsită de apărare, de un umăr pe care să plângă, prinsese fără prea multe ezitări mâna întinsă a lui Felix. „ E a doua oară când îți ofer ajutorul, dacă nu te decizi repede, supa ți se va răci până-ți va ajunge la gură." Ea acceptă. Nici ei Felix nu-i era indiferent.
Trăise apoi cu Mathilde încă un an. Contrar previziunilor lui Felix, nu era un an fericit, ci unul plin de conflicte și certuri. Ea nu știa să se comporte ca o doamnă din înalta societate, lucru care pe Felix îl scotea din sărite. Voia să ajungă un magnat al sistemului bancar, al comerțului maritim, iar reputația pe care soția sa i-o strica fără să vrea, îi băga bețe în roate. Nu o lovise niciodată și nici nu o agresase în vreun fel, dar începea să o neglijeze. Căuta întruna scuze și motive pentru a o lăsa acasă când mergea el la evenimente. Purtarea lui o întrista profund, atât de profund încât într-o dimineață, Mathilde fugise înapoi acasă. Felix se panicase. Lăsase toate întreprinderile la o parte și plecase după ea. Nu putea să intre cu trăsura în Sunland din cauza unor inconveniente. Acest lucru nu-l oprise din a-și căuta soția. Cu o batistă pe gură, scârbit de mirosul sărăciei și al mizeriei, străbătuse Sunland-ul în lung și-n lat. O întâlnise pe sora lui mare, care-l blestemase din mers și-i urase să ardă în iad. Felix trecuse aproape indiferent pe lângă ea. Îi spusese neafectat că la Londra va fi bine primită dacă se decidea să facă acest pas. Își continuase apoi căutarea.
O găsise pe Mathilde, o convinsese să se întoarcă și pentru alte câteva săptămâni, lucrurile decurgeau în perfectă armonie. Mathilde ajunsese să creadă că ar trebui să plece mai des de acasă. Dar apoi, situația luase o întorsătură urâtă... foarte urâtă. Felix, într-o seară, o anunțase neafectat că voia să divorțeze de ea pentru a se însura cu fiica unui baron. Mathilde îl pălmuise cu ochii inundați de lacrimi.
— Mathilde, încercă el s-o îmbuneze, luându-i obrajii în mâini. Va dura foarte puțin. Fata are cancer. Zilele-i sunt numărate. Crapă și mă însor din nou cu tine.
Dar înainte să crape Catherine, fiica baronului, crăpase relația dintre Felix și Mathilde. Aceasta plecase de tot. Felix aflase abia după plecarea ei, printr-o scrisoare pe care aceasta i-o scrisese la repezeală că era însărcinată. Vestea îl tulburase profund, dar asemenea unei furtuni în miez de vară... efectul ei trecuse neobservat. Felix își cântărise opțiunile, având mintea limpede. Ajunsese rapid la concluzia că Mathilde nu avea decât să se bucure de moftul ei câteva luni. O vedea suficient de responsabilă pentru a se ocupa de copilul lor. El se va însura cu muribunda, își va primi titlul și apoi va deveni văduv îndurerat. După alte câteva luni, urma s-o caute pe Mathilde, să se însoare cu ea din nou și să-și vadă copilul crescând.
