Camera in care se afla era slab luminata de cateva lumanari si de luna de afara. Uitandu-se in jos, in pola ei statea sezut micul urs de plus cu capul putin aplecat in dreapta. Cusatura stangace si carpeala lui ii trezeau nenumarate amintiri cu surorile sale. Deasupra ursuletului, in maini tinea o cana mica cu ceea ce parea a fi ceai in ea. Era fierbine, cam prea fierbine momentan... Probabil. Nu simtea caldura, dar aburul i se ridica in fata incontinuu... Pana la urma, bine venit, considerand frigul de afara.
Ea insasi statea sezut pe un pat de morga, uitandu-se la umbrele tramuratoare de pe peretii reci de piatra.
- Stii macar cum a ajuns acolo?! Ti-am zis sa inchizi usa!
O voce infunadata de aude de afara, fix inainte ca usa grea de lemn a incaperii sa fie deschisa si ca necunoscutul de mai devreme sa intre, urmat de o alta persoana, probabil cea caruia i se adresa. Acesta din urma avea aceeasi figura delicata si fragila, dar parea mult mai vioi si avea un zambet larg pe fata. De asemenea, parea mult mai uman, luand in cosiderare prportiile si statura lui. Jumatate din fata ii era acoperita de par, de o coafura destul de ciudata. Parea sa aibe parul lung, prins la spate, dar lasat larg in fata, cat sa-i acopere ochii.
- Exagerezi... Cred ca a iesit pd usa din spate. Cea din fata era si este in continuare inchisa...
Ii raspune barbatul, care se apropie de o mica biblioteca, luand de pe un raft o foarfeca putin ruginita, dar aparent inca folosita. Se intoarce apoi spre Blanche, cu acelasi zambet larg, in timp ce necunoscutul scheletic se sprijina de perete.
Fata se uita curioasa la om, inaine de a face prima incercare de a se feri, atunci cand acesta se apropie prea mult.
- Calmeaza-te... O sa fie putin... Eh?... La inceput... Dar iti garantez ca va fi spre folosul tau!
In timp ce se apleaca in fata, acesta ii ridica capul fetei si ii separa putin buzele ca sa scoata la lumina o cusatura curata. Cu grija, taie atele si ii da drumul fetei care deja incepuse sa incerce sa-i dea mana la o parte. Blanche, in sfarsit libera, simte sforile din gura ei zi incearac sa le scoata. In mod normal, o astfel de cusatura ar fi insuportabila, dar spre surprinderea ei, nu simtea nimic.
-Asta ar fi tot... Banuiesc ca ar trebui sa-mi cer scuze, dar procesul de imbalsamare este unul destul de strict.
Continua barbatul intorcandu-si spatele si indreptandu-se spre biblioteca, punand foarfeca inapoi pe raft.
- Acum... Sa vedem...
Se duce langa prietenul lui, fata-n fata cu Blanche.
- Trebuie sa recunosti, am facut o treaba destul de buna cu ea! Am avut multe ocazii de a imbalsama un copil, dar aceasta e chiar reusita...
Se lauda in soapta omul.
- Im... Imbalsamare?
Era cu siguranta un sentiment placut sa fie in sfarsit in stare sa-si deschide gura din nou, iar acest fapt o lasa in sfarsit sa-si exprime gandurile.
- Ah, da!! Ai fost adusa acum 3 zile si tin sa-ti zic ca m-am apucat pe loc de cadavrul tau! Familia ta a platit bine pentru tine... Tot ce-i mai bun pentru mica lor fetita... Ceea ce ma face sa ma gandesc... Archibald, ai putea sa-mi faci o favoare?...
Barbatul scheletic, Archibald ii arunca o privire omului de lanaga el.
- Maine aveam planuita inmormantarea ei, dar din cate vezi, fata e destul de vie... Ai putea sa faci sa para un fel de... Accident? Poate niste profanatori rataciti? Sau si mai bine!! Studentii de la universitatea de medicina!! M-au batut la cap mult si bine sa le dau din cadavre, pentru..s- studii. Cadavre. Cadavrele mele! Operele mele de arta!!
Continua omul, parand din ce in ce mai entuziasmat, dar si indignat si oarecum frustrat... Cel putin in acest fel il trada vocea.
- Ba din contra, e mai mult decat moarta. i-o taie scurt barbatul.
- Zici tu?
- Nu mai tii minte?! continua cei doi intr-un mic conflict in soapta, ignorand-o pe Blanche, de parca fetita nici n-ar fi in camera. Al saptelea copil din familie cu acelasi sex... Bineinteles ca-i moarta! E un strigoi!
- Crezi? Parca aia aveau alte semne distincte...
- N-au toti. Logic. Uita-te la ea! Doar nu-i zombie...
- Zombie nu exista, logic ca nu-i! Da' nici strigoi nu poate fi, iti spun eu!
Fata le arunca o privire confuza si duce cana la gura. Cel mai probabil era mai intelept sa nu-i confrunte. Deja isi sareau unul altuia-n cap. Dupa o inghititura mica, Blanche observa cu stupoare... Absolut nimic. Nu simtea nici gustul, nici fierbinteala bauturii. Ingheta in continuare si se simtea chiar putin slabita.
- VEZI?!
Strigatul lui Archibald o trezeste din ganduri, facand-o sa tresara. Acesta avea o expresie de extrema satisfactie pe fata, cu un zambet larg pe fata.
- Ti se pare ca simte ceva?! Nu, exact! continua acesta spre prietenul sau. E doar o carcasa imbalsamata de tine in care se zbate sufletul unei fete moarte! Nici mai mult, nici mai putin!
- Aha, exact cum zici tu!! De ce crezi ca oamenii le trag o tepuse mortilor in piept?! Ca sa distruga singura sursa de sange din corp! Daca ar fi fost strigoi, atunci ar fi fost macar putin vie!! Sau macar materiala! Nu un cadavru posedat!
- De parca ai lasa tu pe cineva sa faca aia. Ca sa nu mai vorbim ca dupa moarte, sangele nu mai circula prin corp!
-.... Intr-adevar, i-as da in judecata, DAR NU SCHIMBA SUBIECTUL!
- Iti zic ce stiu, ce mai vrei!
- Uuuhmm.... Scuze dar.....
Vocea ei slaba si subtire se aude printre vorbele lor, facandu-i pe vei doi sa-si indrepte privirile spre ea.
- Cine... Sunteti? termina intr-un final, lasand cana langa ea, pe pat.
- Ooooh... Da, corect. Archibald ii arinca o privire scurta celuilalt om, parca asteptand o continuare. nu primeste nimic asa ca ofteaza scurt si continua. Banuiesc ca deja ai auzit care-i numele meu, si daca nu, Archibal, la dispozitia ta, iar acesta este.... "Bunul" meu tovaras, Flloyd.... Detinatorul... Intregului cimitir, as zice. De la atelierul de pietre funerare, pana la morga, locatia noastra curenta si mormintele din locul acesta.
- Placerea e de partea me... Noastra!! continua Flloyd vazand-o pe Blanche ca vrea sa spuna ceva. Deja stim cine esti si ne bucuram sa fii aici! In viata!
- Moarta.
- Vie!
- Moarta!
Arunacandu-si priviri dusmanoase, cei doi isi continua argumentul, in timp ce Blanche se amuza putin pe seama lor, ridicand micul ursulet de plus in brate.
- Macar unde sunt? intreba ea in final.
- Morga. ii raspunde Archibald.
-Acasa! continua Flloyd.
- Acasa?
- Casa mea, cel putin! Pentru moment si a ta! Si a lui! arata spre Archibald. Chiar .... Momentan probabil asta-i singurul lucru pe care-l doresti, dar cel mai indicat ar fi sa incerci sa dormi putin, cat timp mai aia pana dimineata. Asta daca poti, bineinteles.
- Sa dorm?...
- Asta am zis nu?... Archie, crezi ca poate?
- Nu-mi spune asa. Si nu stiu.
- Oh, corect, tu nu esti strigoi... Dar esti mort! Nu?
- Uneoria da, alteori nu. Depinde.
-.... Oooh.... Kay.... Oricum! Blanche! Daca ai nevoie de ceva, suntem la dispozitia ta!
Fata isi arunca privirike spre cei doi apoi ofteaofteaza si se lasa pe spate, pe patul rece de lemn.
- Nimic...rasounde cu o voce jasa, uitandu-se la tavan. Aude niste pasi venind spre ea, urmat de sunetul ceramic al canii luate de langa ea. Cei doi parasesc camera stingand lumanarile si inchizand usa in urma lor.
Ramasa in intuneric, Blanche se uita pe fereastra murdara, la luna. Totul se intampla prea repede.... Si nici n-avea vre-un sens.
