Lasa-mă să te iubesc

Capitolul 1

-Edith, trebuie să te trezeşti altfel o să întârzii din prima zi de şcoală! Îl aud pe tata strigându-mă din spatele uşii, dar nu mă prea chiunui să mă trezesc pentru că noaptea trecută am avut o noapte lungă şi oricum nu prea am ce să fac în prima zi de şcoală aşa că îl ignor pe tata încercând să adorm din nou.

-Edith, deschide, vorbesc serios când spun că o să întârzii, e ora 7:30, nu o să ai suficient timp. Tata chiar crede că eu o să merg la şcoală din prima zi? Dar totuşi prefer să mă ridic din patul meu cofortabil şi să-i deschid uşa pentru că nu mai am chef să țipe din nou din spatele ei.

-În sfârşit! Pentru o secundă credeam că nu ai mai ajuns acasă aseară şi că te-ai dus la Alison sau că ai rămas la restaurant. Spune tata masându-şi ceafa.

-Am ajuns acasă azi-noapte, dar nu o să merg azi la şcoală, e prima zi şi nu o să facem mare lucru, probabil o să ne dea doar orarele şi atât.

-Trebuie să mergi la şcoală, Edith, e prima zi din ultimul an de liceu şi nu poți să lipseşti chiar din prima zi. Riposteză tata, dar eu totuşi încerc să-l conving să accepte varianta mea.

-Dar tată, o să mă duc degeaba pentru că oricum nu avem ce face.

-Nici nu vreau să aud că lipseşti şi cu asta am încheiat. Spune tata ieşind din cameră.

Aş fi putut să îmi încui uşa dormitorului şi să mă culc la loc, dar chiar nu am chef de o certă cu tata mai ales că îl mai am doar pe el, iar el mă are doar pe mine. După ce mama ne-a părăsit ca pe nişte câini am trecut prin clipe teribile, iar tata a încercat din toate răsputerile să mă ajute să trec peste şi aparent a reuşit oarecum.

Într-un final mă decid să mă duc să fac un duş scurt pentru că nu mai am timp suficient, apoi mă îmbrac cu o pereche de blugi negrii skinny, un tricou alb, iar peste mi-am luat un hanorac negru şi în picioare o pereche de teneşi de la converse tot negrii.

Când cobor în bucătărie tata deja pregatise micul dejun care constă într-o porție de clătite şi un pahar cu suc de portocale.

-Ai coborât la fix, chiar acum voiam să te strig să vi să mănanci. Îmi spune tata, afişând un zâmbet larg, chiar nu îl pot înțelege cum îşi schimbă starea aşa repede, dacă în urmă cu 20 minute mai avea puțin şi spărgea uşa aia că nu i-o deschideam, acum zâmbeşe ca şi cum ar fi câştigat la loto.

-Tată, îmi pare rău că te-ai chinut atât să pregăteşti micul dejun, dar chiar nu pot să mănânc şi dacă mai stau 5 minute o să întârzii, chiar tu mi-ai spus că nu trebuie să întârzii din prima zi. Îi spun şi îi aplic un sărut pe obraz în semn de 'la revedere'.

-Atunci ne vedem diseară înainte să plec la spital pentru că sunt de gardă la noapte. Îmi spune tata înainte să ies pe uşa casei.

Mă urc în maşina mea micuță, o hyundai elantra din 2013 şi pornesc fără vlagă spre liceu. Ajunsă acolo pot observa că sunt chiar foarte mulți elevi, chiar mai mulți decât anul trecut dat faptul că toată curtea liceului e plină de elevi, iar nici măcar un loc de parcare nu mai e liber ceea ce mă enervează la culme, nimeni nu îmi ocupa locul meu de parcare, iar acum este ocupat cu o motocicleta Kawasaki, chiar nu înțeleg cine ar putea fi, sigur e vreun boboc care habar nu are că locul acela e locul meu şi nu îl ocupa nimeni, aici majoritatea dintre noi avem fiecare locul nostru de parcare, iar acum vin boboci ăştia şi ni le ocupă sau mă rog, doar mie mi l-au ocupat..

Într-un final hotărăsc să parchez la mama dracului în afara liceului şi să mă duc şi eu la plictisitoarea ceremonie de deschidere a noului an şcolar unde probabil o s-o găsesc pe Alison.

-Hei, ai ajuns, chiar acum voiam să te sun să te întreb dacă mai vi. Îmi spune Ali atunci când ajung lângă ea şi o salut.

-Inițial voiam să stau acasă şi să dorm pentru că aseară i-am făcut şi tura Larei şi sunt foarte obosită, dar tata a insistat să vin aici pentru că 'este prima zi din ultimul an de liceu', îi spun lui Ali şi citez cuvintele tatei imitând cu degetele o pereche de ghilimele.

-Păi şi ai lucrat ieri 16 ore fără pauză? Mă întreabă Ali mirată.

-Chiar mai mult, a fost o zi de naştere şi a trebuit să rămân şi peste program.

-Păi ori e bar, ori restaurant de aniversări? Mă întreabă Ali, iar eu schițez un mic zâmbet la expresia ei 'restaurant de aniversări'.

-E un restaurant micuț, Ali, orice restaurant are bar, îi explic eu, chiar dacă ştie foarte bine unde lucrez, "Rodge" este locul meu de muncă de aproximativ un an, iar ea a fost acolo de nenumarate ori şi chiar mă şi ajuta când erau multe persoane, iar eu nu le puteam face față.

-Ştiu Edith, ştiu, nu trebuie să îmi spui de fiecare dată, înțeleg că sunt mai aiurită, dar totuşi ştiu că un restaurant are şi bar, îmi spune Ali şi începem să râdem amândouă.
-Azi la cât îți termini tura? Mă întreabă ea.

-Păi ar trebui să termin pe la 23:00, de ce?

-Perfect, e o petrecere la Emma acasă şi noi nu trebuie să lipsim de acolo, vin la 23:30 să te iau, să te îmbraci în ceva mai...viu, îmi spune Ali studiindu-mă din cap până în picioare ca şi cum nu ar ştii ca astea sunt culorile obişnuite ale ținutelor mele.

-În primul rând, eu nu mă îmbrac în haine 'vii' niciodată, îi spun imitându-i tonul vocii ei, iar în al doilea rând, sunt prea obosită să merg la petrecerea aia, am dormit doar 2 ore plus că la ora 16 o să intru în tură 8 ore, deci chiar îmi pare rau, dar data viitoare.

-Haide măi, te rog, chiar vreau să mergem, te rog, insită Ali şi face fața aia de cățeluş la care ştie că nu-i pot rezista.

-O nu, nu face fața asta pentru că nu o să îmi schimb părerea.

-Te looog, acum o spune şi cu o voce de copil mic, chiar nu am cum să o refuz când face aşa, e prietena mea cea mai bună şi nu o pot lăsa singură.

-Bine, dar mai mult de 2 ore eu nu stau, cedez eu într-un final, iar Ali sare la mine în brațe mulțumindu-mi, apoi ne îndreptăm spre intrarea în liceu ca să mergem să ne luăm orarele.

Heiii, am revenit după aproape 2 ani cu o nouă carte pentru că pe celelalte le-am şters şi sper tare mult să vă placă. XOXO

#capitolneeditat