Music for inspiration

Lost in stereo

- În bucătărie, departe de monstrul din dulap, am început să râd.

- Deci mai nou sunt monstrul din dulap? s-a prefăcut supărat.

- Nu, m-am întors cu faţa spre el. Eşti un ursuleţ uriaş care strigă: îmbrăţişează-mă! şi chiar asta am făcut.

Mi-a returnat îmbrăţişarea, deşi nu era aşa de greu în poziţia în care eram. M-am desprins după câteva secunde şi am fugit în bucătărie, strigându-i:

- Am scăpat! Tu găteşti.

- Dacă n-am de ales...

A scos nişte ouă şi şuncă.

- Ce faci bun? l-am întrebat scoţând o furculiţă şi un cuţit de întins dintr-un sertar.

- Ţie ce ţi se pare? m-a întrebat arătând spre ouă şi şuncă.

- Un tort cu ciocolată? am început să râd.

- Da, exact pentru tine: la ora 9 dimineaţa un tort de ciocolată pentru Diana, se abţinea cu greu să nu râdă.

Am început să mă joc cu tacâmurile, bătând diferite ritmuri în masă.

- Şti eşti destul de bună, a spus întorcând omleta.

- Ştiu, am spus zâmbind.

- Îl şti pe Bobby?

- Bobby? Care Bobby? Nu cunosc nici un Bobby...

- Dj Bibby îţi sună mai cunoscut? s-a uitat spre mine ridicând o sprânceană.

- A, el da, am spus cu un zâmbet. Îl cheamă Bobby?

- Da... şi-a dat ochii peste cap.

- Cei cu el? mi-am continuat micul moment ‚‚artistic''.

- Şi-a luat vacanţă pentru vreo 3 săptămâni şi s-a dus în Anglia.

- Şi de ce mă înteresează asta? am întrebat nedumerită.

- Păi, clubul a rămas fără dj pentru week-end. Sunt doar vreo 9 seri. De ce nu încerci să-i convingi pe mama şi tata să îţi de-a postul.

- Nu o să mi-l dea. Cel puţin, nu până nu vorbesc cu părinţii mei, care cine ştie pe unde sunt acum, am dat din umeri.

- Într-un avion? a întrebat, dar era mai mult un răspuns evidet.

- Da, deasupra unui ocean. Unul deasupra Atlanticului şi celălalt deasupra Pacificului. O să dau de ei în doi timpi şi trei mişcări, am spus sarcastică.

- Lasă, o să îi convingem. Ne vor ajuta şi băieţii dacă v-a fi nevoie, a spus în timp ce îmi punea în faţă farfuria cu omletă.

- Mersi! Arată şi miroase delicios, am spus cu apă în gură.

- Cu plăcere şi poftă bună! Sper să fie la fel de bună, iar cianura să îşi facă efectu', a spus râzând.

- Mai taci! am zis cu gura plină şi dându-i una, deşi sunt sigură că n-a simţit mare lucru.

Am mâncat împreună. Eram moartă de somn. Deşi nici nu mă mir după ce ne-am culcat pe la 5 dimineaţa.

Restul zilei a trecut destul de repede. Băieţii au plecat undeva între prânz şi cină. Toată seara m-am chinui cu verişorii mei, Kyle şi Kiera, să îi convingem să mă lase să îi ţin locul lui Dj Bibby. Într-un final au acceptat, cu condiţia să am tot timpul un bodyguard pe lângă mine. Au o problemă cu siguranţa...

Seara următoare era vineri, ceea ce însemna că aveam să fiu dj pentru toată seara/ noaptea/ dimineaţa. Aveam emoţii şi mă plimbam dintr-o parte în alta a camerei. Trebuia să mă duc la club peste o oră, dar nu făceam decât să mă plimb de 'colo 'colo prin cameră.