Sunt un blestem..
Dar, totuși, te chem..
Îmi poruncește inima
E un îndemn, eu să te chem
Căzut din Eden
Singur mă pierd
N-am dreptul să cer
Sunt un blestem
Blestem ce te chem
Tu al meu îndemn
Rupt din Eden..
La tine mă cer
Blestem în vârtej
Se învârte încet
Spre tine
Dar nu ajunge
*
Noaptea se lasă
Luna se așează
De soare nici vorbă
Nici urmă de rază
Stelele-s la priveghi
Tu nu te mai temi
Ieri și azi au murit
Cufunda-te în mister
*
Eu coasta lui Iisus
Tu sulița care o împunge
De tine-s străpuns
Iertarea mă-nfrânge
*
Ochii tăi mă ard
Mă arde și luna
Privirea-mi plânge
Suspină întruna..
Cu lacrimi de sânge
Plânge și cerul..
Universul se rupe
Pe noi cade cerul
Și îngheață misterul
*
Eu suflu spre tine
Dar tu nu mă simți
Nu sufli spre mine
Aș vrea să mint
Aștept să-mi apari
Cu un cântec de nai
Pe inimă răsar
Flori de mucegai
*
Spre ziua de apoi
Viscolul în noi tace
Nici urmă de noi..
Ceasornicul nu mai bate..
Doar vântul mai trece..
Câteodată în vizită
Îmi lasă un dor rece
Cu gust de dulce criptă
CITEȘTI
Cum o chema ?
Poetry"V-am povestit la prezent, dar am trăit la absent și am plătit cu trupul, Viața e o poezie, mai grea sau mai ușoară, ce nu se-nvață pe dinafară, ci se descoperă pe dinăuntru."
