Mintea unui adolescent

Prima zi de liceu

Mă aflu în fața clasei, mă uit împrejur, toți colegii în loc de capete aveau smartphoneuri, excluzând doi dintre ei care aveau o inimă și o carte. Voiam să mă aproprii de acela care avea inima doar că sunase clopoțelul și cu asta m-am și trezit din vis. Alarma îmi suna. E ora 7:10. Ies din cameră, mă duc la baie, mă spăl pe dinți, apoi mă duc în cameră. Îmi iau din dulap o pereche de blugi negri puțin strâmți, o cămașă albă și un papion negru. Mă duc din nou la baie mă uit în oglindă apoi îmi aranjez părul.
Mă duc în bucătărie și iau o mușcătură dintr-un sandwich de pe masă.
- A a a, ăla îl duci cu tine la școala, ia un măr să îți țină de foame, spuse mama intrând în bucătărie.
- Neața și ție, mama.
- Bună dimineața puiuț, ai dormit bine, ești emoționat de prima ta zi de liceu?
- Mamă.. nu mă stresa de dimineață.
- Cu ce te-am stresat, tinere, doar te-am întrebat frumos, spuse ea puțin nervoasă de feedbackul primit.
- Scuze mama, îmi e somn, am avut un vis ciudat. Și m-am trezit cam prost, spun eu căscând.
- Bine puiuț, hai că nu te mai stresez, spuse ciufulindu-mi părul șaten.
- Vai mamă..
- Niciun vai mamă, i-ați ghiozdanul în caz că vă predă cărțile. Să te distrezi și să-ți faci cât mai mulți prieteni, dar vezi de cine dai, nu toți pe care i-ai considera tu prieteni te consideră și ei la rândul lor un prieten. Doar ai grijă de tine.
- Bine mama, Pa pa, sa ai o zi faină, spun mușcând din măr.
- Stai, uite o garoafă pe care să i-o dai Doamnei Diriginte.
- OK, mersi.
- Puiuț, nu vrei să te duc cu mașina?
- Uhm.. nu, mi-ar prinde bine o plimbare.
- Bine puiu, Ciao.
Ies din casă, îl mângâi pe Rico, câinele meu, și ies pe poartă. Mă opresc o secundă să îmi caut căștile. Mi le bag în urechi și îmi caut piesa preferată punând-o pe replay. Mergând pe drum, văd o grămadă de elevi care merg la liceu în grup, iar eu singurel cu căștile în urechi, oricum nu mă prea irită.
Ajung la liceu, mă uit prin curte și încerc să îmi găsesc clasa. Dintr-o dată o văd pe Doamna Dirigintă, mă îndrept spre ea, o salut, îi dau garoafa, mă pupă pe obraz, mă prezint, apoi mă pun lângă ea așteptându-mi restul colegiilor.
Odată ce toți au ajuns am putut constata o gamă variată de personalități. Unii prea timizi, unii tocilari, unii cu mult tupeu, unii liniștiți, unii proști, unii deștepți, unii amuzanți și unii penibili. Fără să fiu arogant pot să zic că sunt cam cel mai ok din clasă. Adică sunt amuzant, mă străduiesc să învăț și să iau note cât mai mari, sunt liniștit, nu prea am tupeu, doar când e nevoie. Timid sunt câteodată când trebuie să vorbesc cu persoana de care îmi place. Da, am și eu inimă.
Ajung în clasă primul, mă grăbesc să îmi caut un loc. Fiind mai retras mă pun în ultima bancă de la perete. Mă uitam în gol și deodată văd cum se pune cineva lângă mine. Se uită spre mine dădusem mâna și îmi spuse:
- Salut, Marco, îmi pare bine.
- Joseph, la fel.
     Un tip de o înălțime medie, părul de un brunet mai apoi gri, ras pe două părți și prins în coadă la mijloc, ochii verzi proeminenți, un zâmbet care ar atrage toate fetele cu care ar vorbi și un corp suplu cu niste muschi vizibili prin tricou.
Mă uitam așa confuz la el, credeam că eu sunt cel mai chipeș din clasă, glumesc. Am intrat în vorbă. Mi-a spus că stă cu tatăl lui, mama lui fiind plecată în străinătate de 5 ani. E un tip foarte deschis în legătură cu orice subiecte, amuzant. Am putea fi chiar buni prieteni, adica până la urmă de acum înainte vom fi colegi de bancă.