Pașii întunericului

Capitolul 5

    Până în momentul în care cele două au ajuns în fața blocului lui Kristen, niciuna nu mai scoase nici un cuvant, știin dorința celelilalte de a fi lăsată să proceseze cele întâmplate.
    Cu toate acestea, în momentul în care Annalisa se văzu singură realiză cât de mult avea nevoie să audă vocea cuiva pentru a-i lua gândul de la orice legat de olimpiadă.
     Era bucuroasă pentru Dorette și o parte din ea chiar credea ceea ce îi spusese doamnei Pederesn, faptul că Dorette și Julian erau cei mai potriviți pentru spectacol. Acea parte a ei pe care Kristen o detestase din totdeauna se dorea pe sine protagonistă și știa că merită locul acela mai mult ca oricine.

    Pe lângă toate frustrările pe care le avea, cel mai mult o neliniștea gândul la discuța pe care o avuse cu prietena ei. Încercase să se apere, iar Kristen observase asta și o iertase, însă faptul că îl aduse pe Mikkael în discuție știind toat povestea din spatele relației dintre cei doi. Fără să realizeze, pașii ei grăbiți se îndreptau acum înspre direcția opusă case sale, iar până să își dea seama mâna ei împingea ușile din Old E. 
     În momentul în care păși în local un sentiment de nesiguranță și teamă o loviră, determinând-o să se sprijine de tocul ușii pentru a rămâne în picioare. Nu mai auzi nimic pentru câteva secunde, singurul lucru la care se putea concentra fiind o anumită masă din colț care, în acel moment era goală. Cu toate acestea fata vedea siluetele, ce se încețoșau odată cu restul peisajului, a două persoane ce păreau să se apropie amenințător de mult de ea. Respirația i se rarifia din ce în ce mai mult și brusc se simțea deja căzând pe podea, lipsită de putere. Un contact violent, brusc, cu o altă persoană o făcu să își revină parțial din transa în care intrase.
     Annalisa reușise să își păstreze echilibrul după impct, însă întoarcerea sa bruscă o panicase și mai tare. Se uita disperată în jurul ei ca și cum nu ar recunoaște locul în care se afla. 

  — Lisa? auzul vocii puternice familiare o trezise în totalitate, făcând-o pe fată să își fixeze privirea pebăiatul din fața ei, ștergând forțat orice urmă de panică. Eși bine, pari puțin agitată.
    Probabil că expresia dură pe care o adoptase brusc îl făcu p Mikkael să înțeleagă faptul că fata nu era acolo pentru a-și discuta propriile sentimente, întrucât părăsi îngrijorarea cu care i se adresase inișial.
   Se gândise la faptul că, probabil arăta groaznic de palidă, cel puțin se simțea că arăta astfel, însă pentru un moment se gândise la Kristen și la cearta de dinainte, adunându-și gândurile.
    — Sunt în regulă. răspunse ea, însă. Am venit să vorbesc cu tine despre Do...
    În momentul în care auzise numele fetei expresia i se schimbase, nici măcar Annalisa nu reușise să îi citească vreun sentiment coerent. Mikkael se aseză pe scaunul de la masa de lângă ei, însă fata rămpsese în picioare pregătită să se iasă imedat ce termina ce avea de spus.
    — Nu știu ce se întâmplă între voi și în momentul ăsta nici măcar nu vreau să aflu, însă fata a primit unul dintre cele mai importante roluri din cariera ei de până acum și nu o să te las pe tine să o transformi în dezastrul care a fost Kristen. 
   Trase aer în piept puternic imedat ce terminase de vorbit și așteptă orice reacție mică din partea lui Mikkael, însă el dosr stătea pe scaun, cu capul în pământ. Fata îl privise profun câteva secunde bune până când privirea începu să i se încețoșeze. O lovise o stare de greață brusc, însă se controlase și își păstră poziția dreaptă. 

   Pentru o secundă se văzu din nou în seara aceea ploioasă cu Kristen bătându-i în ușă, plângând. În momentul acela o cuprinse un sentiment de furie și lovi brusc masa cu mâna, făcând un pahar să se miște și pe Mikkael să tresară.
    Observa câteva lacrimi în ochii lui, însă nu le bagă în seamă, încercând să ignora orice mic sentiment de milă pentru el, deși poate o merita.
    — Vreau... începu șoptit, la început, însă înghiți în gol și prinse puțină energie. Vreau să ai grijă de ea, doar. E o persoană specială și nu merita amestecată în toată povestea ta.
   Cu asta refuză să mai petreacă un moment în local așa că intră în controlul picioarelor ei, deși i se părea că altcineva îi controlase trupul pentru câteva momente, și se întoarse cu spatele pentru a se îndrepta spre ușă.
   — Și tu de Kristen. auzi ea vocea lui Mikkael, lucru ce o făcu să se oprească imedai și să își întoarcă puțin capul pentru a-i oferi atenția ei. Să ai grijă de Kristen.
    Annalisa dădu aprobator din cap după care ieși pe ușă fără să se mai uite în altă parte.