Dedicat lui valewatt
Erai în fața aeroportului, așteptându-l pe Niall.
După luni întregi, puteai să-l strângi însfârșit în brațe. Aveai nevoie de el mai mult ca orice altceva.
"N/T, calmează-te!" chicotește prietena ta cea mai bună.
Nu-ți dăduse-i seama că te plimbai de la un capăt la altul.
"Nu pot! Îl văd după luni întregi! Dacă nu mă mai place? Dacă vrea să ne despărțim?"
"Poftim?" auzi acea voce care îți transmite fiori.
"Niall!?" șoptești, întorcându-te cu fața spre el.
"Chiar eu!" zâmbește el.
Sari în brațele lui dar din cauza dezechilibrării, ajungeți amândoi pe jos.
"O Doamne! Ești acasă, lângă mine!" lași câteva lacrimi să cadă, apoi îl privești.
Nu era deloc schimbat. Era același băiat cu ochii albaștri și un zâmbet de milioane.
"Mi-a fost dor de tine, princess."
"Și mie de tine, prince."
Te apucă de obraji, lipindu-și buzele rozalii și dulci de ale tale.
"Să nu te mai aud că spui astfel de lucruri." se încruntă el, făcând referire la ce ai spus până să-i auzi vocea.
Aprobi, apoi vă alinați dorul unul față de celălalt.
