Eladreanaid

chapter 3

Eliza p.o.v

Nu-mi vine sa cred că omul asta a putut să mă mintă... Defapt imi vine sa cred.Chiar dacă nu stiu de ce m-a mințit , se vede ca pentru ea m-ar minți. Stiu ca nu avea de ce sa ma mintă dar... Nu stiu. Chiar nu stiu...

-Eliza!? Vorbesc serios, am vazut o venind aici. Jur. Poate chiar a picat. spune Jack cu o siguranță pe el.

-Iei chestia asta prea în serios.

-Prea în serios? Poate să moară dacă a picat acolo! zice... Parca prea speriat..

-Și dacă nu? Poate tu doar ma minți! spun eu în timp ce ma dau de lângă el deoarece eu nu cred ca ma minte, dar ma deranjează ca își face griji pentru ea.

-Nu te mint! iar este sigur.

O ia după mine. Chiar îi pasa.

DESIGUR, SĂ MA CONVINGĂ CA EL CHIAR A VAZUT-O.

-De ce te-as minți cu asta? Ce aș castiga dacă te-as minți?

- nu stiu... Stii ceva? Chiar dacă nu minți.. Poate ca mie nu îmi pasă. Poate ca mie nu imi pasa de ea, ok? Nu vine o fată nouă la noi în clasa și eu deja imi fac griji pentru ea doar pentru ca e  ,, sexy" ,  ok? Eu nu sunt tu! Eu nu sunt tu !.... Ok? 

-Tu crezi ca imi fac griji pentru ea doar pentru ca imi pare draguta?

-,, sexy"

-Cum spui tu,  ,, sexy"

-Pai, din câte vad, cam așa ceva.

-Nu! Imi pasa de ea pentru ca o cunosc. Imi pasa de ea pentru ca ea a fost prietena mea,  și când am incercat sa vorbesc cu ea, nu mi a spus nimic, bine? Nu stiu de ce...Ori nu ma mai tine minte,  ori...Ori nu îi mai pasa de mine deoarece... Nu stiu... Nu mai sunt important? după cum probabil v-ati prins, o spune derutat.

-E prietena ta,  e chiar... Prietena ta? Dar... Ne cunoaștem de la 12 ani...

-Și eu nu am avut prieteni până la 12 ani! Oricum,  nu ne cunoaștem nici de mult...

-De ce nu mi ai spus despre ea?

-Ce?

-Nu te preface ca nu ai auzit.

-Pentru ca, nu te considerăm de încredere.

-Deci nu ma consideri de încredere?

-Suntem prieteni, acum te consider.

-Nu prea cred, pentru ca... Pentru ca dacă ma considerat de încredere... Imi spuneai despre ea.

-Era ciudat , ok ? Dacă iti spuneam,  ma credeai și pe mine ciudat .

-Ciudat în ce sens?

-Stii? De fapt,  da,  te-am mințit. Nu am vazut -o ducandu-se nicăieri... Era doar.. Ca să te mint.Imi pare rau, noapte buna!

-Jack?! Nu am terminat de vorbit... Jack?! Unde te duci?

-Acasă.

-Ce?  Nu am terminat de vorbit... Jack?!.

-Pa, Eliza!

Razele de soare ma trezesc lucind pe fata mea. Ma duc,  imi fac un coc perfect și.... Nu , nu se întâmplă ca în ff-uri. Eu nu sunt așa. De fapt,  ma trezesc cu nenorocita aia de alarmă și o opresc. Ma duc,  încerc să imi fac părul dar nu imi iese bine deloc și plec imediat la școală. Ma îngrijorează faptul că Jack nu mi-a spus ce era așa ciudat. Chiar vreau sa aflu,  și o să o fac.

Școala nu este cel mai bun mod prin care o pot face,  dar... :

-Hey!  Jack...!? JACK!? Pot să tip cât de tare pot încât să ma aud până în celălalt continent! Și toată scoala!  Ok. J..

-Stai! 

-Imi spui ce era așa de ciudat?

-Ce ?

-Stii,  despre prietenia ta și... A fetei noi... spun eu în șoaptă

-Nu stiu despre ce vorbesti.

-Ce?! Ieri mi-ai spus că...

-Bine... Dacă vrei sa vorbim despre asta nu o vom face acum, ok? spune el arătându-mi ca sunt o groază de colegi pe lângă noi.

-Bine. Dar nu o să uit!

-În regulă. Dacă a picat..?

-Pe bune, a picat? spun eu arătând cu mâna spre fata cea nouă. În fine,  Emma.

El,  imi zambeste. Și,  desigur,  se duce să vorbească cu ea.

-Hei!

-Salut, javră ! (sună mai bine în engleză, chiar dacă cuvântul nu insemna chiar javră) 

-Da... Și mie imi pare bine să te vad.
Stii, ai găsit drumul spre casă?

-Am.. Da..

-Era pe drumul pe care l-ai luat ieri?

-Da...

-dar,  e imposibil... Pe acolo e ...

-Stai sa ghicesc,  ,, our pain"?

-Da... Vezi Eliza?  Ti-am spus!

-Pai,  mi-ai mai spus și alte lucruri la care încă nu mi-ai dat răspuns.

-În fine,  acolo e drumul spre groapa,  ok?

-Bine,  m-ai înnebunit cu asta ! Mai bine,  hai sa vezi cu ochii tai!

-Ok, hai și tu, Eliza!

-Ce?Nu am să chiulesc de la ora!

-Dar nu chiuiești.... Doar... Ok,  dar mergem doar să ne arate, apoi ne întoarcem!

-Daca merg degeaba...

-Hai mai repede!

Mergem pe același drum ca la ,, our pain" și din cate stiu eu... O să ajungem exact la groapa. O să o pățească rău Jake ca m-a facut să chiulesc.
Din fericire,  însfârșit am ajuns.

-Ok, acum ma credeti?

-Nu e imposibil... E o iluzie optica cumva? Jur ca aici era o groapa! spun eu înfricoșata

-Stai calma!  Sigur... Ne-ai dus pe alt drum și noi nu am fost atenți , nu? Doar glumeai cu noi,  nu?

-E același drum pe care am fost ieri.  Și nu e nici o groapă aici. Vreti sa intrati?

-Nu mersi.
-Sigur.(spunem amândoi o dată)

-Jake!?!

-Corect, trebuie să mergem la ore.

Parca imi vine un pic sa cred. O cunosc,  s-o stiu ca fata e ciudată... Trebuie sa-i spun lui Jake...

Hei! După cum vedeti,  am revenit cu un nou capitol! Dacă V-a plăcut puteți lasa un vot sau, să le ziceti și prietenilor de carte! Apropo,  scuze ca nu am postat ieri doar ca am avut puțină treaba.