Buuun, now let me tell you a story...
Era odata un baiat, iar baiatul asta a intalnit la ziua unuia din cei mai vechi prieteni o fata. I-a atras atentia imediat si a incercat in seara respectiva sa deschida un subiect cu ea. (Altul decat niste dansuri)
Ce-i drept i-a reusit, dar abia dupa ce fata plecase.
Baiatul, tinand cont de trecutul sau a vrut, dupa ce au vorbit in seara respectiva, sa vada si cum e ca personalitate si ce mindset (mod de gandire). Nu i-a luat mult sa-si dea seama ca se indragostise de mindset-ul ei. Dar acum incepuse sa se gandeasca: cum sa-i spun ca imi place de ea, dar fara sa o sperii sau altceva, de preferat... Incepuse sa se gandeasca la faptul ca era foarte posibil ca fetei sa nu-i placa de el (la un moment dat se obisnuise cu gandul).
Dar mai era ceva: daca fata s-ar fi speriat sau ar fi fost jignita de faptul ca unui tip super basic (din punctul lui de vedere) ii place de ea, si pe urma nu ar mai fi vorbit vreodata cu el?
El se obisnuise deja cu celebrele discutii bilingve, trilingve, etc. (nu stiu cum se spune la 4lingve). Deasemenea banalele, dar in acelasi timp semnificative "buna dimineata" si "noapte bună/ somn usor".
In plus, discutiile pe care le purtau il scoteau din rutina lui aproape sinucigasa (accentul pica pe aproape).
In incheierea acestei povesti nu pot spune decat ca baiatul si-a luat inima-n dinți si i-a spus fetei aceasta poveste pe alocuri cheesy, posibil stresanta si/sau agasantă si enervanta.
Asta a fost povestea sa, dar raspunsul ei este o cu totul alta poveste, pentru o cu totul alta zi.
