Bad Boy (Chanyeol FanFiction)

Capitolul 4

   A doua zi am mers spre școală împreună cu Sooyoung. Pe drum am vorbit despre tot felul de chestii și am râs o grămadă.

   -Ieri te-ai întâlnit cu Chanyeol? m-a întrebat Sooyoung.
  

   -Da. A venit la mine acasă.
  

   -Și ați lucrat la proiect?
  

   -Eh, mai mult eu am lucrat. Chanyeol chiar e varză la învățat. Nu știe absolut nimic.
   

   La școală a fost destul de plictisitor. În afară de pauza de prânz nu m-am mai văzut cu Sooyoung. Nici pe Chanyeol nu l-am văzut, dar oricum nu-mi pasă de el. Nu am mai reușit să mă împrietenesc cu nimeni, și nici nu aș fi vrut, fiindcă toți păreau niște fițoşi.
  

   După ce orele s-au terminat, am ieșit în fața școlii ca să o aștept pe Sooyoung. De-odată, l-am văzut pe Chanyeol venind spre mine.
  

   -Hey, am nevoie să mă ajuți cu ceva, mi-a zis el.
  

   -Cu ce?
  

   -Păi, mâine dau test la matematică și sunt cu totul pe dinafară. Și am văzut că ai media 10 la mate.
  

   -Deci vrei să te meditez la matematică?
  

   -Da, ceva de genul.
  

   -Off, bine.
  
   -Vino cu mine.
  

   -Unde?
  

   -Acasă la mine.
    

   -Acum??
  

   -Da. De ce, e vreo problemă?
  

  -Trebuie să o aștept pe prietena mea. I-am promis că mergem împreună.
  

   -Trimite-i mesaj că nu mai poți să mergi cu ea.
  

   -Dar...
  

   -Hai odată!
  

   -Bine, bine, vin acum.
  

   I-am trimis un mesaj lui Sooyoung în care i-am cerut scuze că nu pot să merg cu ea spre casă, apoi l-am urmat pe Chanyeol. Ne-am îndreptat spre o mașină parcată în fața școlii. Nu era limuzina cu care Chanyeol venise ieri la mine. Dar tot era o mașină destul de scumpă, presupun. Din ea a ieșit un băiat.  Era mai scund decât Chanyeol, dar arăta foarte bine. Avea un zâmbet care-ți topea inima.
  

   -Hey, hyung! l-a strigat Chanyeol pe băiat.
  

   -Hey, Chanie!
  

   -Ne poți duce până la mine acasă? l-a întrebat Chanyeol.
  
   -Sigur. Și cine este domnișoara de lângă tine?
  

   -A, doar o colegă care mă ajută cu matematica. Cum ziceai că te cheamă? a întrebat el, întorcăndu-se spre mine.
  

   Am rămas cu gura căscată.  Nu-mi venea să cred că nu reținuse nici cum mă cheamă.  Mi-am dat ochii peste cap și i-am răspuns:
  

   -Eunji, mă cheamă Eunji!
  
   -Eunji? Ce nume frumos! a zis băiatul scund.
  

   -Mulțumesc, am zis eu și am simțit că mi se îmbujorează obrajii.
  

   -Eu sunt Baekhyun. Încântat de cunoștință, mi-a spus el, strângându-mi mâna.
  

   Ne-am urcat în mașină. Eu stăteam în spate, iar Chanyeol stătea pe locul din față, de lângă Baekhyun. Tot drumul, Baekhyun a vorbit cu mine despre diverse lucruri. Nu eram obișnuită să vorbească cineva cu mine, mai ales un băiat. Baekhyun făcea o grămadă de glume, iar eu nu mai puteam de râs. Am observat că Chanyeol era bosumflat și nu vorbea deloc. Mă întreb de ce s-o fi supărat?
  

   Peste zece minute, am ajuns la casa lui Chanyeol. Era o vilă imensă.  Cred că ar fi putut locui în ea cinci familii. Avea o grădina frumoasă, ce-i drept.
  

   -Mersi că ne-ai adus, hyung! a zis Chanyeol.
  

   -Cu plăcere. Ne vedem mai târziu. Pa, Eunji! a spus Baekhyun și mi-a făcut cu mâna.
  

   I-am făcut și eu cu mâna, după care a plecat. Eu și Chanyeol am intrat în casă. În interior, casa era amenajată foarte drăguț. L-am urmat pe Chanyeol spre camera lui. Era ciudat, fiindcă nu spunea nimic. Am ajuns în camera lui. Era mult mai diferită de restul casei. Era o mizerie de nedescris: haine aruncate peste tot, sticle de soju și alte gunoaie.
  

   -Scuze. E cam dezordine, a spus el.
  

    Cam dezordine?! Zici că a explodat o bombă nucleară aici!
  

   -Nu-i nimic, i-am zis.
  

   Nu am de gând să râd de el. Dar mă abțin cu greu să nu fac curățenie. Sunt foarte ordonată și urăsc mizeria.
  

   -Nu ai vrut să facem proiectul la tine pentru că era mizerie?
  

   -Nu! Altfel de ce crezi că te-aș mai fi chemat acum?
  

   -Totuși la tine era mult mai mult spațiu.
  

   -Nu e treaba ta de ce n-am vrut să vii aici! s-a răstit el la mine.
  

   Am fost surprinsă de tonul lui și am hotărât să nu mai continui discuția. Am deschis ghiozdanul și mi-am scos caietele de matematică, apoi m-am așezat la birou, lângă Chanyeol. Cred că am stat aproape trei ore ca să îl fac să înțeleagă lecția. La sfârșit l-am întrebat:
  

   -Ești cumva supărat?
  

   -De ce crezi că aș fi?
  

   -Nu știu, dar nici în mașină nu prea vorbeai. Te-am supărat cu ceva?
  

   -Nu!
  

   -Poate ești gelos fiindcă vorbeam cu Baekhyun? Este iubitul tău?
  

   -Poftim?!
  
  
   -E ok dacă ești gay. Să știi că eu nu am nimic cu ei.
  

   -Ești nebună la cap! Vino, te conduc acasă.
  

   Am coborât scările și am ieșit pe ușă.

   -Stai puțin să-mi chem șoferul ca să te ducă acasă, mi-a zis Chanyeol.

   -Poftim? Vrei să merg cu limuzina??

    -Da, de ce? E vreo problemă?

   -Nu, doar că nu vreau să mă vadă nimeni coborând dintr-o astfel de mașină.

   -Atunci o să te însoțesc până la stația de autobuz.

   -Nu e nevoie. Pot să merg singură.
  

   -Dacă nu vezi, e noapte și e întuneric. E periculos să umbli singură.
  

   -Mersi, dar nu trebuia.
  

   -Hai, mișcă-te odată.
  

   Am pornit spre stație. Pe tot parcursul drumului, Chanyeol a fost foarte tăcut. A așteptat până a venit autobuzul. Poate că până la urmă e și el de treabă. Dar nu pot să-mi iau gândul de la Baekhyun și de la zâmbetul lui cald.
  

Hey, spuneți-mi ce credeți despre această carte, dacă aveți sugestii și dacă ar trebui să mai continui. Nu cred că este o carte grozavă, fiindcă nu am mai scris până acum. În orice caz, spuneți-mi dacă vă place sau nu.