1537

Capitolul 1

Eram foarte speriata si oricat incercam sa ascund asta mi se simtea in respiratie

-Uite care e treaba blondo! Noi nu avem nimic personal cu tine..

-Chiar daca nu mi-ar strica niste distractie..spuse brunetul care statea in spatele meu.

-Intradevar. Dar ai ceva ce ne trebuie. Lui ii trebuie.Nu o lua personal, poate te putem ajuta si noi pe tine cu ceva dupa daca intelegi ce vreau sa spun, spuse dupa care isi muta pistolul , lipit de tampla mea. Daca faci vreo prostie mori, asa ca ai mare grija. Jacob?

Asa il chema pe cel brunet. Jacob. J se aproprie de mine cu un cutit in mana.

-Ce faci cu ala? spun destul de panicata.

-Oh, mai taci. Vom vedea noi cat poti duce dupa! dupa care mi-a bagat o carpa in gura.

Deja ma ingrijoram extrem de rau. Speram sa fie un vis dar era prea real pentru asta. Sau poate Dumnezeu isi bate joc de mine tocmai acum, iar tot ce se intampla acum e o farsa sau poate chiar e un vis cauzat de toate filmele de groaza vazute cu Dylan. Sau poate toate aceste lucruri chiar se intampla. Poate chiar sunt pe cale sa mor sau sa mi se intample lucruri si mai rele. Pentru mine nu moartea e cel mai rau lucru. Depinde si cum mori, deoarece de cele mai multe ori moartea este cel mai usor mod de a scapa de probleme. Mie nu-mi era frica sa mor, ci sa nu raman handicapata pe viata si sa inebunesc ajungand sa ma arunc in prima fantana pe care o vad. Mie frica sa nu-l las pe Dylan. Probabil el nu are nevoie de mine, dar eu am nevoie de el mai mult decat crede.

J se aproprie cu lama aia rece de umarul meu si ma zgaria usor cu el pe umar . Am tresarit la prima faza de durere pe care am simtit-o.Trebuia sa fiu tare chiar daca ma durea ca dracu'. Sangele deja imi acoperise umarul iar ala blond si-a pus mana pe gatul meu pentru a nu ma mai misca.

Trebuia sa fac ceva repede, pana nu ramaneam fara bratul stang. De ce faceau asta? Ce puteau sa obtina facand asta? Voiau sa-mi taie mana? Erau genul de oameni care amputau membrele oamenilor si le vindeau sau puneau copiii sa cerseasca dupa aceea? Sau voiau doar sa ma faca sa sufar. Poate le-am gresit ceva in trecut, dar era prima oara cand ii vazusem. Era la fel de posibil si ca niste golani cu care am avut probleme nu cu mult timp in urma sa-i fi pus sa faca asta. Nu pot exclude nici aceasta varianta. In momente ca astea aveam nevoie mai mult ca niciodata de Dylan. De un inger. Ba nu. De un plan. Asta era singurul lucru care ma putea ajuta cu adevarat acum.

J mi-a mai facut o taietura langa clavicula. Am tresarit tragandu-ma in spate.

-Stai locului! spuse cel blond care si-a mutat mana de pe gatul meu pe sanul drept .Mi-a simtit repulsia in respiratie.

Era prea atent la sanii mei si si-a lasat garda jos. Uitase ca intr-o mana tinea un pistol. Pana acum aveam mainile libere, dar imi era prea frica sa le misc, avand in permanenta un pistol la tampla. Trebuia sa fac ceva cat se poate de repede pentru ca moartea imi este cronometrata cu secunda in momentul asta.

Ii zmulg pistolul din maini si il tin cu toata puterea cand trag in capul lui , improstandu-ma cu sange. In secunda urmatoare J imi pune cutitul la gat iar eu prefer sa risc totul decat sa se aleaga ceva mai rau de mine si- l impusc in burta, cazand pe jos langa amicul sau. Ma simteam atat de mandra de mine si atat de mizerabila simultan. Nu era prima oara cand pun mana pe o arma. Era prima oara cand chiar apas pe tragaci. Incep sa tremur si observ ca J mi-a lasat o taietura cand a cazut, putin mai jos de gat, in zona claviculelor. Imi scot carpa din cura si iau un prosop cu care incerc sa opresc sangele ce se scurgea pe corpul meu. Trebuia sa plec cat mai repede. Nu aveam de unde sa stiu ca nu sunt mai multi ca ei in zona. Am luat pistolul si cutitul si am urcat sus in dormitor. Am pus o bluza pe mine si o geaca si mi-am umput rucsacul cu lucrurile mai utile pe care le aveam. Niste haine, toti banii pe care ii aveam prin casa, nu ca ar fi prea multi, niste fotografii mai vechi , telefonul si ceva sapun , periuta, tampoane si mancare. Am avut grija sa incerc sa-mi bandajez cat de cat ranile inainte sa plec.

Am tras o ultima privire la cei 2 camarazi cazuti la datorie si la casa mea si am iesit pe usa din spate. Am incercat sa ocolesc cat de mult puteam mica padure unde locuiam , si sa ajung la Dylan. Nu aveam alt loc unde sa fiu in siguranta. Ma apropriam din ce in ce mai mult de casa lui Dylan cand aud un foc de arma si ma arunc la pamant. Stau acolo 30 de secunde dupa care ma uit forte atenta ca un caine de vanatoare in toate partile si ma ridic cu grija scotandu-mi la iveala pistolul. Ma simteam mai increzatoare ca niciodata cu el in mana, dandu-mi seama ca tin o arma letala in mana si ca as putea la fel de usor sa impusc pe cine nu trebuie.

Dar probabil persoana la care tin cel mai mult, pentru care as face orice, cea pentru care as muri in orice moment al zilei, ar putea zace chiar acum inconstienta intr-o balta de sange. Maresc pasul pana ajung la vreo 12 metri de casa, stand dupa un gard viu.

Era sa-mi sara inima cand l-am vazut pe Dylan in garaj, legat fedeles de scaun cu pistolul la cap. Nu puteam crede. Ori era vina mea, cel mai probabil, ori avea ceva in comun cu mine, ceva ce nu pot descifra decat dupa ce creierul meu isi va reveni macar pe jumatate. Poate am facut ceva gresit in trecut, iar el era cu mine, sau doar ne-am luat de persoana nepotrivita. Avea sange pe tricou, in zona claviculelor, ca si mine. Trebuia sa existe o legatura, Dar inainte de asta trebuia sa-l salvez.

Mi-am pregatit pistolul. Mi-am pregatit tincta . Am tras iar creierii tipului ce-mi ameninta unicul prieten s-au izbit de perete.Aparent sunt mai buna decat credeam la asta. M-am asigurat ca e liber si am alergat intr-un suflet la Dylan. Mai intai i-am tras bucata de banda adeziva de la gura. Pentru mine nu au folosit asa ceva. M-au considerat prea slaba pentru a le face fata. M-au subestimat, dar s-au inselat.

-GOD! Mersi! Nici nu-ti poti da seama cat te iubesc acum! spuse Dylan cu un zambet ce schita o piatra luata de la inima. Eu il iubeam in fiecare secunda in care sangele imi ajungea prin vene.

Am luat cutitul si am taiat franghiile care-l tinea de scaun. S-a ridicat si m-a tras intr-un colt luand pistolului tipului ramas fara creier.

-Sky, esti bine? Sangerezi! spuse destul de ingrijorat.

-Si tu la fel, spun serioasa. Ce se intampla Dylan? Ce vor de la noi?

-Chiar nu stiu, dar nu vreau sa raman pentru a afla.

-Am...Esti in boxeri? il intreb indreptandu-mi privirea spre boxerii lui albastrii pentru o secunda.

-Mda.. asta..Asta e destul de jenant, nu? M-a luat prin surprindere cand dormeam, spune incercand sa sune relativ eroic. Mai e unul , dar nu stiu unde.

Simt cum o mana grea ma apuca pentru a doua oare de gat si ma trage spre el punandu-mi pistolul la cap.

- Cred ca l-am gasit eu! spun iar Dylan se intoarce cu pistolul atintit spre el.

-Daca tragi, gagica moare. E alegerea ta.

-Nu-l asculta! Trage! strig iar el ma strange mai rau reducandu-mi mult aerul.

-Ce vrei? De ce ai venit? Vrei bani? Ti-i dau pe toti! Dar da-i drumul, nu trebuie sa se ajunga aici, spune D incercand sa para diplomatic. Stiam ca tine la mine, dar asta e unul din momentele in care imi doresc sa traga si atat.

-Voi aveti ceva mult mai pretios copii! Soarta lumii e in mainile voastre !