Frumusețea

Nimic personal!

Încă din generală am fost apreciată pentru frumusețea mea,la asta nimeni nu putea să mă întreacă.

Mereu am fost mai bună decât alte curve.Vârsta de șapte ani e aia când micile "prințese" se înscriu la concursuri de miss,de mână cu mamele lor făcându-le să arate cu cinci,poate chiar zece ani mai mari decât sunt.
Am participat la numeroase concursuri,nici nu țin minte la câte.
Indiferent ce era câștigam mereu,altfel nu ieșea drăguț.

Țin minte că la 14 ani ieșisem pe locul doi,ooh,cât am urât s-o văd pe fetișcana aia pe podium.Salutând publicul și zâmbind până la urechi cu aparatul ăla jalnic în gură.
Simțeam cum aerul devenea mai apăsător pe umerii mei,cum nu puteam să respir normal și începusem să-mi mușc buza până o sparsem.
Imediat am plecat de pe scenă și o așteptam pe învingătoare la ieșire cu o bârnă în mâna stângă.
Părinții n-au venit s-o ia...oricum nu-mi păsa dacă mă vedea cineva sau nu.

Ea ieșise cu o jachetă zâmbind,era seară atunci și puțin frig.
Își scoase telefonul din poșetă și voia să sune pe cineva,incepusem sa ma apropi cand ea spunea :
"-Am câștigat!Știu nu? Sunt așa fericită! Le-am bătut pe toate!"
Alergasem către ea și-o lovisem peste ceafă,imediat căzuse ca o floare,nu,mai bine buruiană!

Își rupse tocul și nu putea să mai alerge,se întoarse la mine.
Ah,nevoia aia de ați vedea călăul.
Plânge și scâncește,mă întreabă de ce am lovit-o,mă ruga s-o las în viață.

Amuzant!

Eu izbisem bârna de fața ei fară oprire până o desfigurasem complet iar sângele sărise chiar și pe mine.
":-Acum...nu mai ești frumoasă!" spun eu rânjind.

A fost o mare pierdere pentru familia ei,nici astăzi nu se știe ce psihopat a putut să-i facă asta,au trecut cinci ani de atunci.
Acum eram un fotomodel de succses la doar 19 ani! Era așa de frumos,mă mențineam cât de bine puteam,le dădusem la o parte pe toate cele ce  voiau să-mi ia lumina,în metodele mele rezonabile.

Se făcea casting pentru un banner publicitar cu motociclete,era nevoie de o fată periculoasă,căreia îi stătea genial în piele și ținte.
Îmbrăcasem acel costum mulat,gata pentru ședința mea foto,dar un tip mă oprise spunând ":-Stai așa! Am găsit altă fată! Tu nu poti poza!"
Simțeam presiunea aia pe umeri și-l întreb:"-Cu...cum? Cine? Cine a fost aleasă???ZI-MI!" Il apuc de gulerul cămășii iar el speriat strigă paza care mă dă afară din studio.

Puteam doar să privesc de pe o fereastră cum altcineva îmi ia faima,acea fufă...Toți fotografii erau pe ea,toate blițurile,luminile,atenția.

Mă interesasem mai mult de respectiva domnișoară,am aflat cum o cheamă din Cv-ul ei...datele ei personale,unde locuia,rudele chiar toate folosind paginile ei de socializări.

Următoarea seară îi făcusem o vizită,eram în fata blocului ei.Venise de la o sedință,draga de ea.
Intrase în bloc,urcă treptele,eram doar în spatele ei și așteptasem puțin timp afară,să mă asigur că nu mai e nimeni în preajmă.
După care luasem un topor din rucsacul meu și îi loveam ușa până o făcusem doar așchii,Spre mirarea mea nu mă auzise.
Am intrat în apartament și căutam prin camere.Era în dormitor cu căștile la urechi pe laptop.

Cam același scenariu de acum 5 ani,dar cu topor.
Următoarea seară când trebuia să se prezinte,am venit eu în locul ei.
Și nu înțeleg cum nimeni nu era curios de ce eu mă prezint.

În sfârșit!Toată atenția,toți ochii pe mine!Era un vis,un drog,o obsesie!
Nu-mi pasă ce era! Era al dracu de bine...

Acum aveam panoul meu publicitar pe autostradă,luminat frumos,cu mine pe motocicleta aia.
Din când în când făceam ture cu mașina mea,la viteză mare.
Îmi plăce adrenalina prea mult.
Frumos cum roata se întoarce uneori!
În seara aia afurisită am avut un accident,am rămas în viață,dar am fost desfigurată!

Am trecut prin zeci de operații estetice,am fost la atâția chirurgi.Toți m-au plasat mai departe la alții căci nu puteau să-mi redea vechiul meu chip.
Într-o seară am fost la alt chirurg cunoscut.
El îmi zise :'Dar ești frumoasă! N-am ce-ți face,nici nu se cunosc urmele operatiilor trecute!"
Eu îi dau spagă și-l rog să mă opereze dar mă refuză si-mi zice să ies din sala de operație,dar înțelegeam ce făcea,am înțeles

Voia să-mi ia visul...porcul.

Am reacționat repede,de parcă era un instinct firesc și îl mușcasem de gât smulgându-i carnea.
Avea un gust chiar dulceag,nu era rău.

Deci?Chirurgii n-au ce să-mi facă...tot trebuie să fie cineva pe lumea asta.
În ultima vreme auzisem zvonuri de un doctor pe nume George Balthazar.
Reședința sa era pe o stradă frecventată de prostituate,traficanți de droguri,carne vie și orice vrei.
Se spunea despre el că poate vindeca orice,absolut orice.

Îl găsesc surprinzător de repede,de parcă mă așteptase.
Este bătrân,plin de riduri și are ochelari cu lentila prea groasă.
Mă poftește în cabinetul său de parcă eram ca o nepoată pentru el.
Voia să facă conversatie cu mine dar urlasem:"AM VENIT AICI CA SĂ MĂ VINDECI NU CA SĂ PĂLĂVRĂGESC BOȘOROGULE!"
George era mirat puțin,după care începuse să râdă și-mi zice :"Îmi pare rău domnișoară! Mă apuc acum de treabă!"

Mă rugase să mă așez,luă o cutie de lemn medie și scoase din ea o mască de păpușă.Nu pricepeam iar el parcă citindu-mi gândurile spune :"-E o mască după cum vezi...te va ajuta!"
Nu protestez iar el mi-o pune pe față.
Acelei măști îi crescuse niște tentacule și se prinse de capul meu,tipasem și trăgeam de ea cât de tare puteam ca s-o pot da jos,dar fără rost.

George zice:"Trebuie să o lași o săptămână!Și te va face ca înainte!Să te întorci abia atunci la mine!"

Îi dădusem ascultare,era cea mai lungă săptămână din viața mea,puteam cu greu să mănânc și nu mă spălasem la cap.

Se făcuse o săptămână de atunci...dar acel drac,nu era.
Nu era de găsit nicăieri,mă înșelase,rase de mine...

Devenisem mai nebună decât eram,încercam să o rup,tai să lovesc masca,dar fără rost.
La un moment dat mă împușcasem in fața.

Glonțul nu a putut pătrunde prin ea.

Nu știu cât a durat...luni? ani?
Nu-mi văzusem chipul de atâta timp,era o tortură.

Incă nu pierdusem speranța,cumva auzisem zvonuri despre un bărbat.
Un diavol,care poate îndeplini orice dorință,trebuia să încerc,nu mai aveam altceva de pierdut până la urmă.

Locuia într-un conac izolat,a fost greu să-i aflu locația.

Mă aștepta în biroul său,avea părul lung și negru,ochii rosi,îmbrăcat într-un frac negru și avea o cravată roșie.
Salutase vesel și spuse :"Numele meu este Constantine!Pentru ce ai venit dragă?"
Eu îmi strângeam pumnii,arată de parcă îl distra masca mea hidoasă.
Aproape urlu și zic :"vreau...vreau să fiu iarăși frumoasă! Să fiu un star! Nu! O celebritate! Să fiu în lumina reflectoarelor! Pe cel mai mare podium existent!"
Constantine rânjește și spune pocnind din degete :"S-a făcut"

Deodată,nu mai sunt în biroul lui,sunt înconjurată de lumină,multă lumină!
Nu mai am masca pe față! Am o rochie sexy pe mine și tocuri cu platformă.
Râd cât de tare pot,dar parcă ceva nu e bine,luminile încep să se risipească  și aud din spatele meu un zgomot surd ce devine din ce în ce mai intens și pare că se apropie.
Mă uit mai bine în jurul meu și observ că mă aflu pe o pista de aterizare pentru avioane.
Iar în spatele meu se apropia mult roata unui avion.
Alerg cât de repede pot cu acele tocuri nenorocite,dar îmi rup glezna și sunt călcată de roata aia.
Dar înainte de asta îi aud vocea lui Constantine spunând :"Ți-ai dorit să te afli pe cel mai mare podium...Nimic personal scumpete!"