12.

37 2 6
                                    

Nu stiu ce inseamna acasa ,poate e doar un loc in care obisnuiam sa dorm sau poate doar o iluzie. Dar acum simt ca acasa inseamna Matei,e un sentiment care ma cuprinde cand ma imbratiseaza . Orice lacrima parca s-a evaporat si acum sunt seaca pe interior,vreau sa ma umplu doar cu iubirea lui,sa fac destul loc incat sa il cuprind pe tot. Mi-as dori ca asta sa dureze mult si sa nu am teama asta tampita ca si el ma va parasi,fiindca nu as mai avea pe nimeni. Nu vreau sa ma mai simt singura si neajutorata ,vreau sa fiu sigura ca el va fi aici nu doar azi ci si maine si o viata de acum incolo. Il privesc si nu imi ajunge.

-Vreau sa ma saruti,sa ma faci sa uit toata durerea asta surda care imi urla in piept.Spun asta dintr-o rasuflare ,ma simt fara vlaga. Ma las moale in bratele sale mari si puternice. Ma ridica in brate ca pe o mireasa si se indreapta spre usa. 

Loveste incet cu piciorul si usa se deschide,din spatele ei apare o femeie de aproape 40 de ani,imbracata exemplar,aceasta ne face loc sa intram si inchide usa dupa noi.

-Sa imi aduceti cine in dormitor in seara asta! Vocea grava a lui Matei rasuna in toata casa, lasand in urma sa un ecou prelung.

-Da domnule!

Urcam un sir nesfarsit de scari dupa care inchid ochii,vreau sa inhalez parfumul dulce fara sa fiu intrerupta de priveliste. Ma lasa usor pe pat si deschid ochii,camera e mare si peretii sunt in culori inchise,negru si violet. Culori destul de sobre pentru cineva ca el,de fapt ma asteptam la alb si gri sau negru dar este atata intuneric aici mai ales dupa ce se indreapta spre fereastra unde trage draperiile. Studiez fara rusine camera si imi place ce vad. Mobila este simpla si foarte scumpa,imi pot da seama de asta dupa modelul detaliat. E culoarea mahonului si se asorteaza cu patul asta imens care este pe colt. Pe peretele lateral sunt asezate cateva tablouri iar drept in fata,deasupra biroului este o chitara asezata intr-un suport.Nu stiam ca il pasioneaza muzica. Voi afla asta mai tarziu.

-Matei,vino langa mine,te rog!Nu ai scos niciun cuvant de cand am plecat . Ce s-a intamplat?

Ochii lui ma ocolesc si nu inteleg de ce. Ii prind barbia si il fortez sa ma priveasca. 

-Iubitule,vorbeste cu mine.Tresare si ochii i se maresc.

-Iarta-ma ca ti-am mintit familia si ca am inventat toata povestea aia,dar voiam sa nu se opuna nimeni impotriva noastra.Eu vreau sa ne casatorim.

-A fost destul de exagerata situatia dar sa stii ca nu sunt suparata pe tine,adica nu asa rau incat sa te omor.

Zambeste si isi apropie fata de a mea.

-Ziceai ca vrei sa te fac sa uiti de toate?

Inghit in sec si confirm incet din cap.

-Nu ai mancat la pranz si vreau sa iti iei destula energie din cina care ne-o pregateste jos doamna Clara.Am de gand sa ma revansez pentru tot ce am facut azi.

- Sa stii ca sunt destul de lihnita,ti-ai gasit un moment nu prea potrivit de a da o veste asa,greu de digerat. Radem amandoi si Matei se ridica rapid in picioare.

-Mergem la dus, vreau sa spal putin pacatele pe care le am pe...suflet. Imi face cu ochiul si ma ridica si pe mine de pe pat.

Are grija sa ma rasfete bine . Imi spala parul cu samponul lui atat de proaspat mirositor incat de la mireasca aveam impresia ca voi lesina. Cand iesim de la dus, farfuriile cu cina sunt deja asezate pe o tava. Raman putin surprinsa cand langa farfurii este si un bol cu ciocolata si  capsune mari si ispititoare. 

-Pacat ca nu avem frisca. Arat ca si cum sunt foarte dezamagita si imi pun mana la frunte.

-Se poate rezolva. Din mini frigiderul pe care il avea undeva langa birou ,Matei ia un tub cu frisca.

-Serios? Tu chiar ai asa ceva ?Sa inteleg ca nu sunt sigura cu care ai dormit aici. Tristetea ma cuprinde si observa asta caci se apropie de mine. Aproape dezbracat cum e si cu parul umed are aerul unui pustan pus pe fapte mari.

-Tu esti singura femeie pe care am adus-o aici,restul au stat la apartamentul din Capitala.

Raspunsul lui e prompt si neasteptat .

-Ah. Atat reusesc sa spun caci se repede spre mine si ma saruta cu pofta. Ne iubim ca nebunii pana spre dimineata cand oboseala isi spune cuvantul si adorm pe pieptul lui. Cand deschid ochii ma astept sa nu-l mai gasesc langa mine dar este tot aici,respirand linistit . Raman uimita cand il vad treaz,privindu-ma.

-Esti foarte frumoasa cand dormi si strigi numele.

Ii dau un ghiont si ma fastacesc in pat.Se ridica si la naiba e gol pusca. Isi verifica telefonul si zambeste.

-Hm, este 8. Trebuie sa ajung la munca,am niste lucruri de rezolvat.

-La naiba si eu am,aproape uitasem . La 12 trebuie sa fiu in oras ,iar hainele mele sunt acasa iar masina la fel.

-Nu-ti face griji ,rezolvam imediat asta. 

-Bun,m-am mai linistit putin. Ce vom face acum?

-Probabil..ne vom iubi.

-Iarasi?

-Mereu.

Mult prea târziuDonde viven las historias. Descúbrelo ahora