LGBT ?

Introducere

Bună! Numele meu e Alexandra și sunt aici să vă spun povestea mea. De când eram mică eram diferită. Toate fetele de la grădiniță sau de la școala de jucau cu păpuși și purtau fuste iar eu num ă simțeam confortabil făcând acele lucruri așa că stăteam în mare parte cu băieți. nimeni nu spunea nimic pe atunci însă am început să cresc și am observat că oamenii mă judecau din cauza asta. Așa că am încercat. Am început să port fuste, să stau cu fete chiar dacă nu mă simțeam ca eu însumi. Deci asta am devenit "eu". O fetiță micuță și cuminte pe care toată lumea o iubea.

În clasa a4a m-am mutat la altă școală, în alt oraș, unde nu știam pe nimeni. Aveam o frică foarte mare că nu o să reușesc să îmi fac niciun prieten. În prima zi de școală stăteam lângă mama în spatele tuturor viitorilor mei colegi. La un moment dat mama mi-a dat un brânci și uite așa am ajuns eu în mijlocul copiilor care se uitau cu ochi mari la mine. M-am înroșit toată dar din față s-a întors către mine o fată cu părul lung și blond pris în două codițe:

- Bună! Tu ești colega cea nouă? Eu sunt Dia! Vrei să fim prietene?

- Ăm.... Sigur.

- Super! Haide și tu în față!

Și de acolo am ajuns să mă împrietenesc cu toată lumea. De acolo am format prietenii de 4 ani si jumătate acum. Cine știe cât vor mai dura. Însă cu niciunul nu m-am înțeles din prima. Ba chiar îi evitam. Și nu numai eu. Toată lumea o făcea. Nimeni nu știa mare lucru despre ei dar nimeni nu încerca. Iar eu eram speriată de schimbare, de oamenii diferiți.

Totul a fost la fel până în clasa a7a unde a început să îmi pese de cum arăt și de cum mă simt față de felul în care arăt. Am început să port din nou pantaloni, bluze largi și mă simțeam mai bine cu mine însumi. Devenisem foarte bună prienenă cu băiatul ăsta pe nume Vlad. Multă lume râdea de el și spuneau ca e gay. Sincer, și eu aveam bănuielile mele însă am decis că nu e treaba mea. Și dacă e adevărat și dorește să îmi spună o va face când e pregătit.

Nu știam prea multe despre această comunitate dar nici nu prea mă interesa. Eu cu Vlad ne-am apropiat foarte mult și tot găseam interese commune. Aproape zilnic mergeam la el acasă după ore și vorbeam ore în șir despre fel de fel de chestii. Devenisem cei mai bui prieteni.

Într-o zi, după ore, ca de obicei am mers la Vlad. Totul a fost normal. Am simțit că era puțin stresat dar nu am spus nimic. După cateva ore petrecute împreună era timpul să plec. El mă conducea de fiecare dată la stația de autobuz. La un moment dat s-a oprit brusc și s-a întors spre mine:

- Ale.... Trebuie să îți spun ceva.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Ăsta a fost primul capitol, sper că v-a plăcut și că v-a intrigat să îl citești pe al doilea :3