Sunt dupa mine, ma urmaresc, m-au gasit si vor sa ma prinda. Nu am timp sa stau sa impachetez. Nu am voie sa iau prea multe lucruri, caci ele ma vor ingreuna in fuga mea spre libertate.
Imi iau rucsacul si incep. Pun ceva speranta de la tatal meu, ganduri bune de la mama si imbratisari de la surorile mele pentru situatii de urgenta, astea imi vor aminti mereu de ei, chiar si cand nu vor fi langa mine. Nu am timp sa incep cu nostalgia acum. O sa am destul timp sa ma gandesc la ei cand voi fi undeva pe o cladire inalta la doar cativa metri de cerul instelat. Imi repet obsesiv ca trebuie sa ma grabesc. Iau cateva sentimente pentru tine, mi-e greu sa le las in spate pe celelalte, dar nu am loc. Nu uit sa iau demnitatea, adevarul si rabdarea. Nu e greu rucsacul, dar de acum inainte va trebui sa am grija de tot ce am pus in el.
Nu am decat niste monede de uitare dupa toate prieteniile pe care le-am pierdut si cateva bancnote de la niste asteptari destramate. Facturile la incredere stau gramada pe podeaua apartamentului meu din ventricolul lui stang. Imi va fi dor de locul asta. Stiu ca in drumul meu voi mai trece prin alte cateva inimi, in un unele voi zabovi o perioada, dar in una singura stiu ca ma voi caza definitiv.
Nu imi iau la revedere, nu las niciun biletel de ramas bun. Daca mai stau mult stiu ca mirosul tristetii imi va intra in haine si greu voi scapa de el.
Ies prin artera lui aorta, circul cu o viteza incredibila, dar in fuga mea am timp sa mai vad pentru ultima data amintirile noastre, printre celulele lui. Continui drumul si ajung in venele cave care duc direct la atriul drept. E ultima statie inainte de sfarsit. Trec in viteza in ventricolul drept si in artera pulmonara si continui spre plamani. Acolo am oprit si astept ca urmatoare lui expiratie sa ma desparta definitiv de el.
Despartirea e dureroasa si simt cum fiecare celula din corp arde de durere, o lacrima mi se scurge pe obraz si ma trezesc intr-un loc necunoscut. Ma ridic in picioare, imi sterg cateva amintiri cu noi de pe obraz si continui sa merg. Mi-au pierdut urma si va dura ceva pana sa mi-o gaseasca din nou pe drumul pe care trec zilnic mii de suflete ca mine, dornice de libertate.
YOU ARE READING
Gandurile unui calator
RandomScrisul e o libertate. Scrisul e libertatea sufletului de a vorbi si el prezinta cea mai pura forma a fiintei scriitorului, imbracata in cuvinte al caror inteles il pot dibui doar cei ce isi vor deschide sufletul.
