Nopți târzii și bătăi cu perne

Ziua 1: Salutări și bunătăți

Toți s-au grăbit să coboare din autobuz când am ajuns la setul de apartamente în care urma să trăim în următoarele două săptămâni.

Am coborât din autobuz și am stat lângă el așteptându-l pe Lane. În timp ce așteptam, mă uitam în jur la diferitele perechi și cuplurile mergând împreună.

Domnul Jameson a trecut pe lângă mine, vorbind cu Damien.

"Dar domnule J! Noi amândoi știm că va avea loc o grămadă de sex în această săptămână, nu crezi că ar trebui să am și eu parte de puțin?"

Domnul Jameson i-a dat lui Damien o expresie dezgustătoare.

"Domnule Samuels, sunt opusul persoanei la care ar trebui să-i spuneți asta". El a spus.

"Ce? Eu-"

"Nu." A spus Jameson.

"Dumneavoastră-"

"Domnule Samuels, răspunsul este nu."

"Dar domnule J, eu-"

"Soțul tău te așteaptă, domnule Samuels." A spus Jameson cu un zâmbet fals.

"Dar domnul J, eu doar-"

Domnul Jameson a arătat spre Phillip. "Du-te."

"Domnule-"

"Acum te rog."

Damien se întoarse, trăgându-l pe Phillip care își ținea bebelușul. "Toată lumea face sex și vreau și eu puțin." Phillip a spus, imitându-l pe Damien.

"Taci." A murmurat Damien.

"Ești prost." Phillip a spus. "i nu vreau să fac asta mai mult decât tu.

Damien oftă, luându-și bagajele și plecând de lângă Phillip. "În fine." Mormăi, trecând pe mine și intrând înăuntru.

"Hei, Dawn". A spus Phillip, mergând pe lângă mine.

Am zâmbit, făcându-i cu mâna.

'Mult noroc.' am spus încet.

A chicotit în timp ce mergea înăuntru.

M-am întors și l-am văzut pe Lane coborând și râzând cu unul dintre prietenii lui și ținând bebelușul în mâna dreaptă. M-a văzut așteptând și a zâmbit, venind înspre mine cu bebelușul și bagajele sale.

"Hei, Dawn." A spus el.

Am zâmbit "Hei, Lane."

"Ești gata să crești un copil?" A întrebat el.

Am ridicat o sprânceană. "Tu ești gata să crești un copil cu cineva despre care nu știi nimic?" Am întrebat.

"Știu multe despre tine, Dawn," a spus el, "Ai o reputație destul de bună."

"Amuzant, pentru că nu știu nimic despre tine." El arăta surprins. "Serios?"

"Arăți surprins."

"Ei bine... Da... Adică uh, eu sunt o chestiune destul de mare." El a spus, dându-mi un zâmbet mare.

Mi-am scuturat capul și mi-am pus mâna pe brațul lui. "Da, nu chiar," am spus, înainte de a merge înaintea lui în clădire.

L-am auzit chicotind în urma mea.

Până am reușit să ne ducem bagajele până la apartamentul 11B, respiram greu.

"De ce nu au un lift?" A întrebat Lane.

"Știu, nu-i așa? Simt că am alergat la un maraton."