Dragă inimă, de ce el?

Capitolul 20

Caleb, Dylan, Vanessa și Brianna erau singurii entuziasmați de reîntâlnirea cu Emilian, în timp ce ceilalți erau îmbufnați.

- Bine ați venit în casa mea, ne-a urat  el deschizând larg brațele.

- Emilian, cine sunt ăștia? Întrebă curios Matias.

- Ei îmi sunt vechi prieteni din Los Angeles.  Dylan, Marina, Caleb, Brianna, Vanessa, Ben și... și Eva! Prieteni vechi, ei sunt verișorii mei Matias și Valentina del Castillo, iar această blondă superba este logodnica mea, Sofia SanRoman, a rostit el mândru zâmbindu-i blondei, iar eu mi-am dat irascibilă ochii peste cap.

Ce mai logodnică... Una care îi voia doar averea și ca să pună mâna pe ea era în cârdășie cu Matias. Stai puțin! Aveau de gând să-l ucidă după așa-zisa nuntă, iar asta însemna că cei doi nu trebuiau să se căsătorească. Cineva trebuia să-l salveze pe Emilian, dar cine?

- Eva!

- Eu? Am întrebat derutată fiind încă pierdută printre gândurile mele.

- Ce tot spui? Spuse Ben mult mai confuz decât mine.

- Nimic, nimic. Scuze. Ce este, Ben?

- Nu vrei să plecăm?

- Vom rămâne aici până când ne întoarcem în L.A. Este cineva împotrivă? Ne-a întrebat Dylan dornic să petreacă ceva timp cu prietenul său.

Nimeni nu s-a opus și astfel am primit camere pentru a ne odihni, dar cine putea să doarmă? Gândul meu era numai la Emilian și la ticăloșii ăia doi care îl trădau.

Mă mișcam prin cameră dintr-o parte în alta rozându-mi unghiile și punând în balanță toate posibilitățile prin care să-i spun lui Emilian ceea ce știam chiar dacă nu aveam nicio dovadă...

Totuși, alte semne de întrebare  s-au ridicat în capul meu... Ce s-a întâmplat cu Lorenzzo, Fabian și Cataleya? Unde erau? Ce a făcut Emilian în acești ani și de unde au apărut acești verișori și logodnica?

- Ai putea să stai pe loc? Mormăi Marina iritată în timp ce butona nervoasă telefonul.

- Cum să stau pe loc? Tu nu îți dai seama ce naiba se întâmplă? Suntem în casa lui Emilian!

- Și?

- Marina, am strigat exasperată de indiferența ei. Emilian!

- Da. Știu. Marea ta iubire și bla, bla, bla.

- Ești de groază. Nici măcar nu te uiți la mine, ci butonezi telefonul ăla idiot!

- Da. Mă cert cu Dylan. Nu-i mai place relația noastră, dar o să-mi dea dreptate și nu o să mă părăsească. Nu vreau să-l pierd, a rostit pe un ton grav aruncând o privire scurtă spre mine, care stăteam în dreptul ferestrei.

- Deja l-ai pierdut, am spus fără picătură de emoție în glas.

- Ce vrei să spui?

- Nu se mai simte iubit și vrea să se despartă de tine, Marina.

- De unde știi tu toate astea?

- Mi-a povestit el și i-am spus că merită iubit și...

- Tu, a răcnit furioasa izbucnind în plâns. Din cauza ta vrea să mă părăsească!

- Nu. Eu doar...

- Ești cea mai groaznică prietenă din întreaga lume, a continuat să țipe când a aruncat telefonul spre mine și s-a izbit de geam trecând prin el.

Ne-am întors amândouă uimite spre geamul spart și într-o clipă toți au dat năvală în camera noastră, Emilian fiind primul.

- Ce naiba faceți?