Dragă inimă, de ce el?

Capitolul 10

Amândouă am împieptrit făcând un mic schimb de priviri în care ne întrebam dacă să fugim sau nu, iar eu am avut intenția de a fugi, însă ea m-a prins de mână și ne-am întors amândouă spre bărbatul din fața noastră care nu era nimeni altul decât Fabian. Privirea lui diabolică mă înspăimânta.

- Fabian!

- Brenda, a spus el ridicând o sprânceană sceptic.

- Brianna, l-a corectat ea zâmbind timid.

- Da, da. Ce naiba cauți aici? Și ea cine este?

- Sunt cea mai bună prietenă a lui Emilian și cred că am ce căuta aici, iar ea este Eva...iubita lui.

- Iubita lui? Am pufnit în același timp cu Fabian.

- Eva, nu trebuie să te simți rușinată în fața lui Fabian. Este bine ca el să știe că ești iubita fratelui său, a adăugat Brianna printre dinți săgetându-mă cu privirea.

- Da, cred că-mi amintesc de tine, a spus el gânditor. Emilian nu m-a anunțat că ați venit să vă luați la revedere de la el.

- Ce?

- Da, Fabian. Am venit să ne luăm la revedere de la el.

- Unde pleacă? Am întrebat când un nod mi s-a pus în gât.

- Doamne, Eva! Ești de groază, a rostit Brianna pe un ton răstit. Cum poți fi atât de uitucă? Fabian, te rog să-i reamintești Evei unde pleacă Emilian. Haide!

- În Mexic cu tata pentru două săptămâni!

- Acum ți-ai amintit, Eva?

- Da...

- Să mergem înapoi în camera lui Emilian, a propus Brianna și m-a prins de mână târându-mă spre niște scări din marmură albă.

Nu înțelegeam de ce Emilian trebuia să plece în Mexic așa de brusc... Am înțeles că familia lui era plină de secrete, periculoasă, dar el ce rol juca în toate astea? Care era adevăratul Emilian?

El purta atât de multe măști încât nu reușeam să ajung la puritatea sufletului său...

Îmi doream să-i ating sensibilitatea sufletului, să îi ascult glasul interior, durerea, furia, teama, dar îmi era imposibil la fel ca și iubirea mea pentru el. În fiecare dimineață își ascundea sufletul în spatele unei măști care cu siguranță îl distrugea cu fiecare zi care trecea.

Ce aveam să descopăr când măștile lui vor cadea? Un monstru, un suflet rănit, o inimă pură înecată de durere și disperare, un demon care arde în flăcările iadului?

Brianna a deschis ușor ușa și s-a strecurat în camera lui, iar eu am urmat-o tensionată, temătoare și atât de dornică să-l văd... Am pășit în lateral și l-am văzut aruncând haine într-o valiză fiind cu spatele la noi.

- Surpriză, a rostit Brianna entuziasmată și cu atât de multă veselie în glasul ei melodios, dar el nu a reacționat în niciun fel și continua să stea cu spatele la noi.

- Emilian, a accentuat ea clar și răspicat încruntându-se. Eu și Eva am venit să te vedem. Fabian ne-a spus că pleci în Mexic cu tatăl tău și...

- Bine, a răspuns când a mai aruncat două tricouri în valiză. Puteți pleca!

- Ai putea măcar să te uiți la noi!
- Ești bine? L-am întrebat simțind că ceva nu era în regulă cu el.

- Da. Brianna, Eva, vreau doar să plecați, a mârâit printre dinți iritat.

Brianna a oftat lung și s-a repezit spre el întorcându-l spre mine, iar când l-am văzut cum arăta mi-am înăbușit țipătul de oroare cu mâinile și ochii mi s-au umplut de lacrimi.