NE VEDEM LA NOAPTE

PROLOG

 Tremuram, tot corpul meu tremura, iar privirea era din ce în ce mai încețoșată. Sângele se scurgea de la umărul meu până în vârful degetelor după ce am scos glonțul. M-am ridicat, cu greu de pe podea, apoi mi-am dat tricoul jos, mușcându-mi limba din cauza durerii și l-am legat cât am putut de strâns cu mâna sănătoasă și cu ajutorul dinților. M-am îndreptat către bucătărie, nu aveam altă soluție la îndemână acum și trebuia să mă mișc rapid. Am aprins aragazul și am scos cel mai mare cuțit pe care îl aveam în sertar, mâinile îmi tremurau, eu tremuram, eram șocat total în urma celor întâmplate.... Privirea mea a fost ațintită către cuțitul ce se încingea rapid în foc, parcă mă hrăneam cu acea imagine și abia așteptam să trec odată peste durerea asta îngrozitoare. Alice...o iubesc enorm de mult, am ajuns să fiu împușcat din cauza ei, dar nu regret nimic și aș mai accepta de nenumărate ori. Mai bine eu, decât ea! Nici un fir de păr nu vreau să îi fie atins de nimeni! Eu, Kristof Cooper, am acceptat un nenorocit de glonț pentru ea și aș mai accepta încă 10! Nu credeam vreodată că voi fi atât de disperat, atât de însetat după viața lui Alice, după siguranța ei, până acum câteva minute dacă-mi spunea cineva că voi face așa ceva îl împușcam direct în frunte, dar acum i-aș da dreptate. Să stai în fața cuiva, să-l privești cu ură, să arunci jos pistolul și să aștepți să te omoare doar ca să nu se atingă de femeia pe care o iubești... Am pufnit nervos, apoi am scuipat în chiuvetă. Nu simțeam nici o durere, adrenalina fiind prezentă în fiecare centimetru din corpul meu.   Mi-am desfăcut tricoul din jurul umărului, apoi l-am strâns între dinți și m-am așezat în genunchi cu cuțitul încins în mână. Încet, încet am apropiat metalul fierbinte de rana mea. Am strâns puternic ochii, lacrimi ieșind la iveală. Auzeam sunetul pielii mele, iar tot ce am putut să fac a fost să strâng cât am putut de tare de tricou și să țip până rămân fără glas. Îmi simțeam transpirația și lacrimile până la buze, iar căldura din corpul meu era din ce în ce mai accentuată. Mirosul cărnii mele arse era dezgustător, aveam ochii închiși și mă simțeam rupt de realitate, parcă visam, parcă era un coșmar. Oare chiar merită? Merită să-mi distrug viața pentru ea? Pe cine păcălesc...viața mea e de mult distrusă! Sunt un nenorocit care, probabil, nu merită să trăiască, dar nu o pot lăsa singură, sunt egoist și o vreau doar lângă mine! Totuși, am ajuns mult prea departe? Am ajuns într-un punct exagerat? Atins, oare, la cote maxime? Nu...nimic nu este prea exagerat pentru ea! Vocile din capul meu se tot contraziceau, asemenea unui înger de pe umărul drept și al unui drăcușor de pe umărul stâng. Îngerul îmi spunea că trebuie să fac orice pentru binele ei, iar drăcușorul că nu merită, e doar o femeie! Am lăsat cuțitul jos, apoi am țipat cât de tare am putut, tricoul dintre dinți scăpând din gura mea. Ochii mei erau tot închiși, iar în acel moment m-a izbit o ură puternică pentru ea. Drăcușorul avea dreptate! Să-mi dau viața pentru o femeie? Am de răzbunat niște părinți, nu pot muri pentru o plăcere carnală înainte să îmi îndeplinesc scopul. Am pierdut multe pentru ea! O iubesc, o urăsc în același timp, sunt confuz! E singura care mai aduce un strop de fericire în viața mea, nu îi pot face rău..., dar cineva tot trebuie să plătească pentru umărul meu și pentru cauterizarea lui! La naiba cu tot! Poate iubirea mea pentru ea nu este, de fapt, iubire, ci dorință?    La dracu și cu mine! Te-au găsit sentimentalismele, Cooper! Tocmai ție? Ție...care ești un monstru nenorocit!?   M-am ridicat în picioare și am pornit robinetul, apoi mi-am aruncat cu apă rece pe față. Nu-mi venea să cred că tocmai am acceptat toate astea până acum...pentru o femeie, vechiul Kristof nu era așa. Oftez și trântesc toate tacâmurile care mi-au ieșit în cale. Am alergat pe scări până în camera lui Damon, am rărit drogurile și puteam spune că sunt cât pe ce să mă las, ajunsesem să le iau o dată la cinci zile, dar, din nou, mă distrug din cauza ei! Am deschis ușa camerei și m-am îndreptat către noptieră, zâmbeam ca un prost când am văzut seringa în folie, deja având substanța de care aveam nevoie sau...așa aveam impresia. Fără să mă gândesc am injectat tot conținutul în vena mâinii mele sănătoase, apoi am ieșit ca un taifun pe ușă. Am pus mâna pe pistolul meu ce se afla pe podea și m-am îndreptat spre mașină. Eram total transpirat, murdar, plin de sânge uscat pe braț, fără tricou, dar nu aveam timp pentru înfrumusețare chiar acum, cineva trebuia să-mi plătească pentru rana asta cât mai repede cu putință!   Și știam exact cine!!!