Prolog

50 1 2
                                    

      -Grace Beners! In faţa clasei, ACUM!

       Stai, ce? Ridic capul  brusc şi mă uit in jur. Câţiva colegi râdeau pe sub mustăţi ca nişte pisici bârfitoare. Se auzeau şuşoteli din întreaga clasă. Astronomie... O urăsc! Se pare că adormisem dinnou în timp ce profesoara noastră ne povestea încă câteva lucruri foarte interesante, vă daţi seama. Colega mea mă împinge ca să ies din bancă. Îmi aranjez pelerina cât merg spre faţa clasei. Mă opresc şi mă uit plictisită spre profesoară. Apoi spre colegi şi din modul în care profesoara îşi regla vocea am dedus că urma o lungă predică, care poate ne va scăpa de oră.

       -Am văzut că nu vă prea fascinează materia predată de mine, domnişoară Beners. Nu cred că acordaţi destulă atenţie acestei clase.

       V-am spus eu.

       -...şi deoarece aveţi un motiv anume care nu vă stimulează activitatea, în ora mea, cred că un eseu de cinci sau zece pagini v-ar ajuta mai mult.
        -Nu, domană, imi pare rău. Promit că nu se va mai repeta.

        Oh, haideţi, şi voi mai băgaţi replicile acestea vechi ca să scăpaţi de teme în plus.

          -Dar nu e nici o problemă, chiar nu aveţi de ce să va cereţi scuze. Eu vă fac o ofertă de nerefuzat. Cred că veţi avea nevoie de un abonament prelungit... la biblioteca școlii.

        Ofertă de nerefuzat pe naiba, nu e ca şi cum am alte lucruri de făcut în tot acest timp. Dacă eu închid un ochi în timpul orei ei şi ascult ce îmi zice e deranjat, dar când copilul gras de la Hufflepuff îşi suflă nasul în mânecă toată ora nu e nimic. Trecând peste alte prelegeri şi chicoteli de-ale colegilor, ora noastră s-a terminat. Ceea ce însemna că restul zilei era liberă înafară de o expediţie prin natură cu profesorul Hagrid. Mi-am făcut loc până la masă unde eram aşteptată de Pansy pentru a îmi strânge lucrurile. Nu am spus nimic şi mi-am aplecat privirea mai mult nervoasă decât ruşinată, dar ea nu a putut să tacă din gură nici măcar o secundă.

       -Te-ai gândit să intri iar în belele? Sau vrei să îi atragi atenţia doamnei profesoare...dinnou.
        -Nu cred că merit să fiu interogată pentru un asemenea lucru. Ştii şi tu la ce să te aștepți de la mine când vine vorba de astronomie... Incompatibilitate totală.

       La vorbele mele Pansy a râs în felul ei malefic şi mi-a făcut semn să plecăm. Oricum clasa era aproape goală. La uşă erau unii colegi de-ai noştri din Slytherine, dar care sigur nu stăteau acolo ca să ne facă noua ieşirea mai plăcută.

       -Ia uite cine e aici, minunata noastră Grace Beners.
       -Ce vrei?

     După privire lui Pansy nu ar fi trebuit să-i raspund ci doar să o iau înainte, dar dacă sunt provocată sunt provocată.

        -Am vrut doar să întreb dacă ţi-aş putea face un serviciu, în legătură cu tema ta... Vrei să te meditezi? A rostit imprudentul de Jacob. Nu e ca şi cum familiile noastre nu se înţeleg, ca nici măcar la şcoală apele nu sunt mai liniştite.
        -Singurul servici pe care ai putea să mi-l faci ar fi acela de a te căra.
        -Wow, m-ai speriat. Dacă eşti aşa de tare în gură vino şi arată-mi ce poţi... Sânge-mâl!
 
        La auzul acelui pseudonim am izbucnit, faţa mea înroșindu-se. Urăsc să aud pe cineva spunându-mi astfel, urăsc să fiu luată peste picior de profesori, urăsc astronomia și îl urăsc şi pe Jacob Vanderbilt. În ciuda ambientului de luptă creat de colegii noştri nu am putut să îl snopesc, nu numai pentru că nu sunt în halul ăsta de bătăuşă, dar a apărut ca de nicăieri profesor Snape, care ne-a despărţit. S-a uitat la mine cu puţină dezamăgire şi ne-a zis doar să ne vedem de treabă, altfel vom curăţa după animale.

       Mi-am luat geanta căzută pe jos şi am trecut ca fulgerul pe lângă Pansy, după care l-am văzut. Malfoy, el a fost cel care mi-a întrerupt "bătălia"...îi voi mulţumi mai tarziu. Mi-am făcut drumul spre bibliotecă şi de acolo direct la secțiunea "Astronomice si Corpuri cereşti". Cum am intrat am reuşit să văd toate steluţele şi telescoapele şi cărţile sclipicioase...dezgustător. Mi-am trântit geanta şi am ales cateva cărți din care să mă pot inspira. Şi să-i dăm drumul...

După trei ore...

      Terminasem. Am pus stiloul jos şi mi-am aşezat capul pe masă. Eram mai obosită ca niciodată şi mă dureau degetele al naibii. În ultimele ore nu m-am oprit decât de vreo două ori să beau apă, atât. Dar din fericire puteam să mă bucur pentru că terminasem eseul. Mi-am semnat numele şi l-am băgat în cartea de astronomie ca să nu îl uit de dimineaţă undeva sau să se boțească prin geantă. Nu mi-o luaţi în nume de rău, chiar îmi plăcea astronomia înainte, doar că a venit noua profesoară şi pur şi simplu... Mi-am dat seama că eu nu pot crede în ce spun stelele, destinul ţi-l faci cu mâna ta şi eu cred doar dovezile reale, pe care le vede orice om sau, în cazul nostru, orice vrajitor.

        Mi-am prins părul dinnou în coadă pentru că era prea ciufulit şi am început să aşez cărţile pe rafturile unde le-am găsit. Atât îmi mai trebuia, un advertisment pentru nerespectarea ordinii în incinta şcolii. Brusc, de sus s-au auzit nişte paşi. Podeaua scârţâia sub greutatea lor. M-am dat de lângă bibliotecă să văd cine era. Era băiatul bogat cu păr mult prea auriu, mă privea cu ochii săi dezgustători. Am strâmbat în semn că nu îmi place prezenţa lui şi m-am întors la treabă. Nu mi-a înţeles, din pacate, mesajul şi a făcut un pas îninte coborând scările şi venind în faţa mea. Nu l-am băgat în seamă până când a încercat să ia una din cărţi ca să o pună la loc.

       -Ce vrei? Am strigat exasperată de prezenţa sa acolo, aşa aproape de mine.
       -Bună şi ţie.
       -Te rog, nu sunt aşa naivă. Sigur nu ai venit aici ca să îţi faci noi prieteni, aşa că fi rapid şi spune ce ai de zis.
        -De unde eşti aşa sigură, ma rog? Am venit să te întreb care e faza cu Jacob. Mi se pare că  există ceva putred la mijloc. A rostit el uitându-se la mine cu... Calm?!
         -Nu e treaba ta... Dar dacă eşti aşa curios, e o dispută mai veche decât noi toţi care persistă în fiecare an. Cam ca tu şi familia Wesley.
         -Interesant. Păi, nu crezi că ar fi momentul ca tu, o persoană atât de pacifistă, să închei acest război.
         -Nu, nu cred. Dar tu, în calitate de...
         -Coleg Slytherin.
         -...vrei în halul ăsta de mult să mă înţeleg cu Jacob?
         -Nu neapărat, dar nu îmi place să văd ca oamenii se ceartă sub nasul meu.
         -Pff, eşti exact ca el. Doar... Nu te bagă în treburile mele, Malfoy.
       
         M-am îndreptat către un raft cu câteva cărţi şi am încercat să scap de el. Degeaba.

        -De ce crezi că sunt exact ca el? Poate dacă m-ai cunoaşte ai realiza că nu sunt cea mai nemiloasă persoană posibilă, mai ales că facem parte din aceeaşi grupă.
         -Adică să... Îţi dau o şansă?
         -Da, o şansă.

     Am lăsat grămadă de cărţi jos şi m-am apropiat de el. Am tras mult aer în piept şi i-am întins mâna. Sper să fie o idee bună ceea ce fac acum.

        -Bună, eu sunt Grace Beners.
        -Malfoy, Draco Malfoy. Încântat. A răspuns acesta strângându-mi mâna ferm, după care am chicotit amândoi.

        Şi se pare că nu a fost cea mai rea idee.... Va urma.

      

 
       
       

You've reached the end of published parts.

⏰ Last updated: Dec 27, 2017 ⏰

Add this story to your Library to get notified about new parts!

UndenaibleWhere stories live. Discover now