Ochii mi se deschid greoi, capul ma doare îngrozitor iar gâtul îmi este uscat. Mda... cred ca am racit, iar. Imi fac un dus, ma îmbrac, imi pun geanta pe un singur umăr cu cea mai mare lene posibilă si ies din camera.
- Scumpo, o sa întârzii iar daca nu te grabesti.
- Pot sa stau acasa? Ma simt rau...
- Nu, iesi la scoală si invata, ca doar nu invati pentru mine.
- Ahhh... bine, pa.
Ies din casa enervata de mama mea din nou.
Dupa câteva minute ajung in fata scolii. Ma duc la dulapul meu, imi iau cărțile si ma îndrept spre clasa. Aveam dirigentia iar asta era minunat, puteam sa dorm linistită. M-am asezat in spatele clasei iar diriginta a intrat pe usă. Toți am mormăit un "Buna ziua".
- Bun copii, astăzi mai întâi de toate o sa vil prezint pe noul vostru coleg.
Nici nu l-am observat, iar cand a venit in fata clasei mi-am amintit cine era.
Oh pe bune, nu putea sa se ducă in alta clasa. De ce dracu' a venit tocmai in clasa mea.
- Buna, eu sunt Mike.
Stie toata lumea cine esti, sau cel putin eu. Acum mars la locul tau.
- Mike s-a mutat din America. Dar stie destul de bine coreeana. Acum poți sa te duci la locul tau. Te poți aseza acolo, langa Kim Leah.
- Ba nu, nu poate!
- De ce?
- Deoarece, pentru ca, fiindcă nu vreu!
- Oh domnișoara, nu mai comenta atâta. Poti lua loc Mike.
Super ce zi minunata o sa am...
YOU ARE READING
Sorry, my heart doesn't open... K.TH
HumorKim Leah-Soon vrea sa ara o viata frumoasa si linistită dar trecutul vrea sa isi spuna cuvântul. Ea nu se poate bucura de prezent deoarece traieste in trecut. Trecutul ei chinuitor, întunecat si nemilos o urmărește in fiecare zi.
