Forever yours (Not just letters)

11 letters & more than this

(1) " Draga Luke,

Unde esti? Peste tot si nicaieri. Acolo sau in alta parte. Habar nu am. Tot ce stiu e ca nu esti langa mine. Te vreau! Vino si sterge-mi lacrimile triste cu ale tale buze calde. Te rog... nu ma lasa sa sufar. Iti pasa? Trebuie. Macar putin. Nu pot sa traiesc fara tine. Iubeste-ma asa cum o faceai candva, atunci cand tu erai tu. Iti suna ciudat? Inima ta intelege. Asa ar trebui. Suntem doua suflete salbatice incatusate de singuratate. Dar ne putem imblanzi unul pe celalalt. Te pot elibera. Vrei? Ma mai vrei? Am nevoie de tine. Aproape am uitat cum e sa fiu fericita. Trebuie sa iti pese. Mai stii cand ne trezeam unul in bratele celuilalt? Acele dimineti perfecte? Nu ai cum sa le fi uitat. Nu ai cum. Tu stii si iti amintesti.

Clipa intensa a suferintei. Prea tarziu ca sa mai schimb ceva, prea devreme ca sa ma mint ca totu-i bine. Mintea mi-e goala, iar inima mi-e plina. Acolo sunt inghesuite toate amintirile cu tine: fiecare sarut, fiecare zambet fugar si poate chiar fiecare cearta. Ochii tai albastri, strajerii neinfricati ai noptii, ma privesc arareori acum, de parca as fi o necunoscuta pentru tine; doar o colega de la cursurile de biologie. Luke, sunt mai mult de atat. Sau cel putin am fost pana cand...

Ma recunosti. Trebuie sa nu ma fi uitat. Esti al meu si sunt a ta. Te rog, priveste-ma in ochii care te-au facut sa te indragostesti de mine; caci insusi tu ai spus-o, mai stii?.. Si zi-mi ca ma iubesti. Crezi in ceea ce spui, trebuie doar sa crezi. Si inca ceva: petele acelea cenusii ce par a fi lacrimi sunt doar franturi din trecut ce mi-au invadat gandurile si literele albastre. Sper ca nu iti va fi greu sa deslusesti scrisul tremurat si aproape sters. Te rog, aminteste-ti de mine, aminteste-ti de noi. Eu nu am uitat.

                                                                     A ta pentru totdeauna "

Shelby citea usor neincrezatoare randurile prea numeroase pentru un bilet, insa nu putea sa renunte la niciun cuvant macar. Totusi, fusese prea putin. Erau mult mai multe lucruri de spus; prea multe. Maine avea sa ascunda ceea ce tocmai scrisese in dulapul lui Luke. Era nerabdatoare de reactia baiatului cu parul de aur. Nu mai avea mult de asteptat. Adormi privind foaia alba de hartie asezata pe noptiera pana ce pleoapele ei s-au unit intr-o linie dreapta, subtire. Gandul la Luke o urma chiar si in vis, intrucat ea nu putea sa il uite. Nu putea.

.   .   .

(2) " Draga Luke,

Pot sa las sa imi curga cateva lacrimi; nu ma tem sa plang. Dar ce ma doare cel mai tare e ca am fost atat de aproape. Acum tot ce imi mai ramane de facut e sa te privesc cum te indepartezi, sa ma confrunt cu durerea de a te pierde. Sau as putea sa lupt pentru a te recupera. Dar imi e greu, Luke. Ce doare cel mai tare e ca tu nu iti amintesti de mine. Cum,Luke? Cum? Candva mi-ai spus ca nu ai putea sa ma uiti. M-ai mintit? Spune-mi.

Nici macar nu stiu de ce iti scriu asta. Nu voi schimba nimic. Incerc, dar in zadar. Nu mai esti al meu. Nu mai sunt a ta. Accident stupid! Ti-am spus sa nu te urci pe motocicleta aia idioata, Luke! Maine cand iti voi strecura atenta scrisoarea in dulapul tau de la liceu poate ma vei vedea. Ai face ca lucrurile sa fie mai simple. Mie nu mi se permite sa iti spun despre noi, asta ti-ar afecta lungul proces de recuperare.

Dar pot sa iti amintesc de tine, de cum erai tu atunci cand noi doi eram impreuna, atunci cand aveam si eu un loc in viata ta. Am lipit mai jos o poza cu tine, doar cu tine. Ti-am facut-o cand am implinit un an de relatie. Era 17 iunie trecut. Ma rog sa sfarsim impreuna daca ne e sortita pieirea. E ca si cum as astepta ploaia stand in desert. Si imi e sete, Luke. Imi e atat de sete de tine. De noi...