Masca lui Blake

Cap. 28

- Clarissa, iubito, nu ai greşit cu nimic. Nu te învinovăți pentru tot ce s-a întâmplat.

- Vreau să ies, strigă ea lovind uşor gratiile cu pumnul, acum!

- Te rog, nu fă asta. E şi copilul meu, nu poți să renunți atât de uşor la el, dacă tu nu ți-l doreşti, am să îl cresc singur. Dar nu voi accepta niciodată să faci asta!

- Vreau să ies!

Gardianul se apropie de uşă şi o lăsă să iasă, aproape că fugi din celulă. Iar eu am rămas acolo, nici dacă îmi doream să alerg după ea, nu puteam să fac asta, pentru că eram prizioner. Cum aş putea să o opresc fiind închis aici? Fierbeam de furie. Aş fi vrut să o opresc, dar cum?

- Ce i-ai făcut bietei femei? Mă întrebă gardianul, îngrozit.

- Un copil, am oftat eu.

- Asta e o veste bună..

Am zâmbit, fără să mai comentez nimic, nu-mi plăcea să dau detalii despre viața mea personală şi cu atât mai mult lui, ştiam că toate aceste informații ajung la Neil. Eram un idiot, am luptat atâția ani să mă răzbun, iar acum am ajuns aici, în acest punct, fără scăpare. În aceste momente, nimic nu era mai important, decât acel copil şi Clarissa, pentru că indiferent de decizia ei, care m-a înfuriat, o iubeam.

- Vreau să dau un telefon. Am spus eu repede, înainte ca gardianul să plece.

-Fie, dar doar două minute, nimic mai mult.

- E perfect!

Trebuia să fac ceva să o opresc.

- Zac, am rostit eu prin receptorul vechi a telefonului fix, lipit de perete, trebuie să mă ajuți, cu cât o faci mai repede, cu atât va fi mai bine.

**

Aveam nevoie de un ceas, aici nici timpul nu mai era ce a fost odată. Trecu o zi, atât știam. Așteptam cu nerăbdare ca Zac să rezolve ce l-am rugat. Clarissa avea nevoie de mine, dar Neil nu mă va lăsa foarte ușor să ies de aici. Eram pedepsit.

- Blake, ai o vizită.

Am sărit cu viteză din pat, speram să fie exact persoana, pe care o așteptam. Și așa era, m-am apropiat de masă, de data asta una din colțul încăperii, sala era aproape goală, doar un deținut mai avea un vizitator, din câte observam părea să fie mama lui.

- Hailey, mă bucur că ai venit, m-am așezat eu în fața ei.

- Nu știu cum m-am lăsat convinsă de avocățelul tău, dar am făcut-o. Nu am mult timp la dispoziție, am un copil, care mă așteaptă acasă.

- Voi trece direct la subiect. Te-am chemat pentru că vreau să mă ajuți, doar tu poți să faci.

- Ce te face să crezi că eu te voi ajuta? Să ce să ieși de aici sau să te împac cu Clarissa?

Hailey era blândă la suprafață, dar cu cât o cunoșteai mai bine cu atât îți dădeai seama că apără foarte bine ceea ce iubește. Era sora Clarissei, iar ea putea să o convingă să nu renunțe la copil.

- Nu ți-ai ales persoana potrivită, continuă ea. Eu nu mă bag în viețile oamenilor, iar pentru toată suferința Clarissei, meriți cu vârf și îndesat să fii aici. Chiar am crezut că spre deosebire de Sam, tu ești diferit, că o iubești pe sora mea și că-i vei arăta că viața e diferită. Am fost de acord și cu fuga ei din societate, deși nu știam prea multe la început am avut încredere în acel moment când ai venit și ne-ai spus că e bine, că e cu tine și în siguranță. Am văzut în ochii tăi că o iubești, dar am greșit. Și mă bucur că am aflat asta mai repede și nu prea târziu. Așa că nu te baza pe mine, eu nu te ajut! Și cu ce te-aș putea ajuta? Să o rănești și mai tare pe Clarissa? furia din vocea ei, mă îngheță. Mă lovea cu fiecare cuvânt, dar acceptam, pentru că trebuia să recunosc că da, am greșit, deși aș părea un ipocrit, să spun că nu am vrut asta, dar chiar așa a fost, nu mi-am dorit nicio clipă să o rănesc pe Clarissa, nu am crezut că o voi răni atât de tare.