The demon in the mirror

Capitolul sapte

Aasha's POV

Inima imi pulsa cu putere, facand ca adrenalina sa se imprastie mult mai mult in corp. Nu stiam unde voi ajunge, tot ce speram era sa scap de acel barbat si sa nu il mai vad in veci. Imi intorc capul, pentru a vedea daca vine cineva, nevazand pe nimeni imi intorc capul in pozitia initiala.

"Unde pleci?" In acel moment m-am izbit de o persoana, ce probabil va avea o vanataie nu prea serioasa. Am ramas cu ochii fixati pe un tricou negru, fiindu-mi prea frica sa privesc in sus. Aveam o banuiala in privinta celui ce acum, cel mai probabil, ma priveste incruntat. O mana mi-se incolaceste in jurul mijlocului, fiind rapid pusa si cealalta mana, tragandu-ma mai aproape de posesorul lor.

Distanta dintre noi era inexistenta, acum pieptul meu ridicandu-se mult mai rapid cand simt ca este lipit de al lui. Capul meu era intors in partea stanga, avand obrazul drep lipit de pieptul sau. Tremuram din toate incheieturile, iar el sigur a observat asta. Mainile sale au urcat foarte repede pe bratele mele, tinandu-ma bine, dupacare tot ce am vazut au fost multe buline colorate timp de o secunda.

Dupa aceea m-am trezit in camera din care tocmai fugisem, imediat impingand pieptul ce era lipit de mine. Nu inteleg cum a reusit sa faca asta, si tot ce a facut pana acum. Cum a reusit sa treaca prin oglinda? Ce dracu s-a intamplat mai devreme? Iar cel mai important... Ce este?

"Ce esti?" Vocea mea era micuta si speriata, desi nu asta a fost intentia mea si as fii vrut sa ma bat pentru aceasta gresala.

Acesta isi micsora ochii, in timp ce se apropia de mine, eu stand pe loc. Pana acum am fost fetita speriata, de acum voi incerca sa fiu mai tare. Se vede ca este uimit de faptul ca nu dau inapoi, asta facandu-l, dupa parerea mea, sa ii apara un ranjet straniu.

"Daca te asezi pe pat, si stai cuminte, iti raspund la intrebari." Imi propune. Nu am ezitat sa ma asez. Voiam prea mult sa aflu tot ce se intampla si de ce sunt aici. Vreau inapoi acasa, iar eu pot pleca doar daca ascult.

"Cine esti?" Prima intrebare nu inceteaza sa apara. Inainte ca el sa ajunga pana la pat, deja am inceput sa turui, iar asta nu cred ca imi va face bine. A oftat, dand din cap, inca mergand spre mine. S-a asezat langa mine, turceste, stand cu fata spre mine.

"Sunt Arthur, dar imi poti spune Luku. Cred ca stii bine cine sunt!" Era amuzat.

Am facut ochii mari la raspunsul dat de el, ridicandu-mi capul din pamant, uitandu-ma fix la el. Nu se poate! Povestea aia nenorocita nu poate sa fie reala. Daca toate astea se vor intampla il  voi omora pe Jack, cu mainile mele.

"Fratele tau avea dreptate, intr-o oarecare masura!" Imi spune nonsalant.

"Nu inteleg... Ce caut aici?" Intreb, tragandu-mi nasul. A oftat, parca fiind-i frica sa imi spuna.

"Vei fi sotia mea!" Am fixat un punct, din spatele sau nevrand sa il privesc, pentru un moment respiratia mea s-a oprit, cand mana sa s-a lipit de piciorul meu, miscandu-se.

Probabil voia sa ma linisteasca, insa imi facea mult mai mult rau. Ma sperie groaznic si asta pare ca nu ii pasa. Am preferat ca in acest moment sa ma tin de promisiune si sa ii indepartez mana, ridicandu-ma. Nu am ascultat indicatiile sale, de a ma reaseza, si ma indrept spre oglinda prin care, acum nu mult timp, el a trecut cu mine.

Am intins mana spre ea, insa am inceput sa ma enervez cand mana nu a trecut prin ea. Eram nervoasa si revoltata, dat fiind faptul ca nu pot pleca din locul acesta idiot. Palmele mele bateau, cu putere, in sticla aceea nenorocita ce ma forteaza sa raman aici.

"Nu vei reusii." Mainile sale se aseaza pe solturile mele, tragandu-ma mult mai aproape de el. Fierbeam iar el nu facea altceva de cat sa dea focul mai tare.

M-am intors spre el, incepand sa dau cu pumnii in pieptul sau, pana cand acesta m-a luat pe sus, aruncandu-ma in pat. L-am fixat cu privirea, trimitandu-i sageti, incercam sa il intimidez.

"Ce dracu nu intelegi? Nu pleci de aici!" Inima imi batea cu putere. Tot ce voiam era sa fiu acasa cu familia si iubitul meu, iar el imi spulbera dorinta.

Respiratia mea era grea si incercam, din rasputeri, sa nu incep sa tip la el. Mi-am dat seama ce poate face si nu vreau ca toata puterea lui sa fie folosita pe mine. Starea mea de nervozitate s-a accentuat, asta facandu-ma sa ma ridic, desi imi era frica de cum va reactiona si ce imi va putea face.

"Sa nu cumva sa imi spui ce nu pot face! Nu ai acest drept, iar eu voi pleca de aici, indiferent daca tu esti sau nu deacord." Ii spun in timp ce ma ridic din pat si ma duc spre el. Cand ajung in fata lui ii pun degetul pe piept." Pentru ca tu nu ai niciun drept asupra mea!" Imi continui discursul, el fiind amuzat de toate replicile mele.

Asta ma enerva si mai tare. Nu stiam ce sa fac asa ca i-am dat o plama, vazand ca nu se opreste din ranjind. Fata sa se intoarse in directia opusa, acum oprindu-se chicotelile. Inima mi-a stat in data ce el si-a intors privirea spre mine. Am incercat sa ma dau in spate, insa m-am impiedicat, cazand pe pat.

Inaite sa pot face ceva, gatul mi-a fost prins, acum uitandu-ma cu mult mai multa frica in ochii sai, ce erau de un negru infricosator. Irisii sai nu se puteau deosebii de partea ce nu de mult era alba, acum fiind complet neagra. Respiratia mi s-a oprit, datorita mainii ce imi strandea gatul, avand grija sa imi opreasca aerul ce voia sa intre in plamanii mei.

"Niciodata sa nu ma lovesti, dinou. Altfel o vei pati mult mai rau ca acum!" Vorbea rar, emanand un aer de superioritate. "Iar eu am tot dreptul sa te tin aici, si sa fac ce vreau cu tine. Vei fi sotia mea, fie ca iti place sau nu!" Latra, dupa care imi da drumul gatului. Am inceput sa iau guri mari de aer si sa tusesc. "Culca-te! Maine vei alege rochia." Imi spune, imediat trantindu-se in pat.

Am inghitit in sec, bucurandu-ma ca m-am imbracat lejer, si m-am pus intr-un colt indepartat al patului. Speram sa ma lase sa stau acolo, insa mana sa ma tras in bratele sale. Nu am comentat, supunandu-ma.