Capitolul sase

139 13 4
                                    

Aasha's POV

Am inchis usa in urma mea, inca razand, destul de silentios, de toata aceasta seara.

M-am trantit in pat, gandindu-ma la ziua de azi. Ador cand iesim in gasca, mai ales atunci cand toti au o zi buna.

Deja incep sa imi lipseasca buzele blondului meu. Sunt asa mandra cand spun ca e al meu, mai ales stiind ca lui ii place asta.

"Aasha..."

O soapta ma facu sa tresar speriata, ridicandu-ma din pat. Ma uit panicata prin camera, incercand sa descopar de unde a venit acea voce.

Scanam camera, cu privirea, find atenta la orice mic detaliu, insa nu imi puteam da seama ce s-a intamplat.

Mi-am scuturat capul, aproape sigura ca mi s-a parut, asa ca m-am asezat inapoi in pat.

"Aasha, sunt aici."

O alta soapta se auzii. Am sarit speriata din pat, acum examinand mult mai atenta camera.

Incepeau sa se auda batai, intr-o sticla. Imi intorc capul spre geam, insa nu era nimeni acolo.

Am ramas incremenita, dandu-mi seama ca toate acestea se auzeau din dreptul oglinzii, dupa ce a inceput sa curga un lichid rosiatic din aceasta.

Ceva ma facea sa ma indrept spre ea. Aceasta curiozitate ma va omora intr-o zi!

In data ce am facut si ultimul pas spre sticla, acum fiind la cinci centimentri distanta, mi-am ridicat mana, lipindu-mi degetul aratator de oglinda, lund un pic din acel lichid.

Era vascos si lipicios, iar mirosul puternic, mi-a confirmat teoria ca ar fi sange.

Inima mi-a stat in loc cand am vazut doua maini lipindu-se, pe partea opusa a oglinzii.

Nu am stat nici un moment, incepand sa alerg spre camera fratelui meu.

Am apasat pe clanta pentru a deschide usa, insa era incuiata. Cine a facut asta?

"Aasha, vino!"

O voce groasa se auzi, din spre oglinda, tipand la mine.

Mi-am lipit spatele de usa, deja teroarea, de tot ce se intampla, era prezenta in mintea mea.

Priveam spre coltul in care se afla oglinda, de unde tocmai iesise un picior, fiind repede insotit de restul corpului.

Silueta de barbat se intrepta spre mine, eu privindu-l fix in timp ce dadeam negativ din cap si ma lasam incet spre podea.

Cu fiecare pas pe care il facea, incepeam sa deosebesc intunericul de acea umbra, observand cat de mare era.

Imi mut priviea spre picioarele mele. Imi era mult prea frica sa privesc.

"Lasa-ma..."

Vocea mea era o soapta deabea auzita, datorita pasilor sai ce faceau ca parchetul sa scartie.

Imi simt bratul drept apucat cu brutalitate, si sunt smucita, in asa fel incat, in urmatoarea secunda eram in picioare mergand spre acea bucata de sticla.

Ma impotriveam cat puteam de mult. O alta mana de a sa mi-a fost pusa peste gura, imediat ce am vrut sa tip.

Dupa aceasta fapta a sa, am inceput sa ma panichez si mai mult.

Eram stransa in bratele lui, ce nu imi permiteau sa ma misc, iar gura imi era acoperita, acesta profitand si ridicandu-ma pentru ai fi mai usor.

Luku 's POV

Se zbatea incontinu, asa ca am luat-o in brate, trecand cu ea prin acea oglinda.

I-am luat mana de la gura, acum neavand cui sa ii mai ceara ajutorul.

Eram in camera mea, asa ca am pus-o pe pat, indepartandu-ma putin de ea.

Ochii sai erau stransi.

Cand a simtit ca nu mai este stransa, a ridicat pupilele, privind in jur, probabil era speriata si dezorientata, ca nu este la ea in camera.

A inceput sa tremure, dandu-se mai in spate, ajungand sa stea pe partea cealalta a patului, privind spre mine terifiata.

"Cine esti?" Vocea sa se facu auzita sub forma unui chitait, ce ma facut sa rad.

Nu am bagat in seama intrebarea, vrand sa am joc cu ea pentru moment, si ma apropii. Imi analiza miscarile, urcandu-se in pat, cand a vazut ca incepeam sa am apropii. Am afisat un zambet la gandul ca ea chiar crede ca va scapa de mine.

"Vino, pana nu ma enervez!" Ii ordon. Nu facea nimic, inafara de a se uita la mine, ceea ce ma facea sa ma enervez groaznic.

Am marait, pierzandu-mi rabdarea, asa ca m-am urcat si eu in pat, prinzand-o inainte sa poata fugii. Ii privesc ochii, ce aratau ca sunt, speriati si ma rugau sa nu fac nimic, micii fapturi ce ii poarta. Toata frica era usor sesizabila in acele doua stele verzi, ce straluceau al dracu de tare.

"Lasa-ma!" Tipa, smucindu-se.

Intr-o fractiune de secunda era eliberata din stransoarea mea, acum stand langa usa si incercand sa o deschida. Nu am stat pe ganduri prea mult timp, cand aceasta a luat-o la fuga, incepand sa alerg dupa ea pe hol.

The demon in the mirrorUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum