Homeless

1.Plimbarea

Străzile orașului sunt mult mai frumoase seară. Când stelele apar și luminează strada întunecată.

Îmi făcusem o rutină de a colinda centru orașilui, îmi placea să văd oamenii cum se plimbau fericiți și priveau cântăreții străzii.

Doar că în această seară ceva era schimbat. Apăruse un nou „artist” stradal.
Arăta interesant, cu părul lungl și blond, ochelari săi cu ramă rotundă se potriveau cu ținuta sa sport.

Mai văzusem, toboșari, violoniști, dar nu chitariști. Toți erau focusați pe acesta, nici nu este de mirare, băiatul chiar are talent.

Încerc să mă apropi de el, dar nu reușesc să înaintez prea mult din cauza specatorilor care se năpustise asupra sa.

Se făcuse ora 22:00, eu trebuia să fiu la job-ul de noapte.
Erau al 2 lea an la facultate, aveam nevoie de mai mulți bani decât cei dispuși din partea părinților.
Așa că m-am decis să-mi găsesc un loc de muncă cu un program care să nu-mi încurce activitățiile de pe timupl zilei.

Am găsit un job care este bine plătit, nu sunt mândru, dar totuși îmi câștig existența.

M-am angajat într-un club pentru bărbații cu alte orientări, ca animator.

Mă temeam ca lumea să nu afle ce fac. Norocul costumației pe care o purtam care include o mască, dar tatuajul de pe braț mă dă de gol deseori.

Colega mea de facultate Hyerim avea același tatuaj și acest fapt mă scotea, oamenii credeau că acest model este la moda.

Ajung în club și vreau să mă pregătesc. Dar colegul meu încă nu apăruse, asta mă îngrijora, urma să intram in 10 minute și nu puteam face asta singur.

Trecuse cele 10 minute și el tot nu apăruse, vine șeful care-mi spune să intru singur că nu am de ales. Asta fac, dar ceva îmi atrage atenția când urc pe scenă.

La masa de lângă scenă era băiatul care cântase pe stradă. Oare ce caută aici, cred că nu știe unde a intrat.

Îmi încep numărul și-l văd cum se apropie de scenă, îmi face semn să cobor. Încerc să nu-l bag în seamă, dar devine din ce în ce mai insistent.
#necorectat