Their sister

Episodul 9 - Nu mai suport!

      Din episodul anterior:
An - Ooo Muntenii sunt pe fir! :))
*schimba Andrei subiectul*
      Am mai stat putin pe live apoi am primit mesaj de la... Vlad

V - Stefana... Asa usor poti uita tu de sentimentele tale?
E - Vlad... Intelege, chestia dintre noi nu ar trebui sa fie... Deci cel mai bine uitam.
V - Nu e o chestie, e iubire.
E - Nu... Sunt doar niste sentimente pierdute. Imagineaza-ti ca nu exista!
An - Hei cu cine vorbesti? *ma intreaba Andrei si incearca sa se uite in mesaje dar trag telefonul*
E - Cu nimeni...
An - Nu e nevoie sa minti! Oricum minti super prost :)). Deci spune.
E - Bine vorbeam cu Vlad despre ceva ce nu este asa de important! Crede-ma!
An - Mmm bine daca spui tu! Ai vrea sa mai facem ceva?
E - Sincer nu stiu... Dar as vrea sa aflu mai multe lucruri despre tine.
An - Ok uite cum facem eu iti spun lucruri despre mine daca si tu imi povestesti despre tine.
E - S-a facut! Baga :)))
An - Pai cand m-am imprietenit prima data cu Muntenii eu cu Max voiam sa facem un plan sa-i scoatem de pe intreg YouTube-ul romanesc! :)))
E - Uuu malefic! :)))
An - Acum tu
E - Pai cand eram mai mica inainte sa ii cunosc pe ei si pe tine, aveam crush pe tine because mi se parea wow ceea ce faceai tu si voiam sa fiu ca tine!
An - Stai deruleaza m-ai avut crush? :))
E - Umm da? *spun inrosindu-ma*
An - Adica la trecut?
E - La ce te referi?
An - Ai zis ca m-ai avut, nu ma mai ai?
E - Asta e confidential! :))
An - Deci e un da! :))
E - E un n-ai sa stii niciodata sigur! :)))
An - Bine daca spui tu :)))
E - Deci... Ce mai facem?
An - Stii m-am gandit mai bine la tine si la mama ta si...
E - Aaa revenim la subiectul asta... *il intrerup eu*
An - Ce ar fi daca te-ai duce tu la ea?
E - Eu? Sincer nici nu stiu unde sta!
An - Pai si este asa de greu sa afli unde sta?
E - Tata niciodata nu mi-a spus si nici nu a vrut!
An - Uite cum facem ii spui ca vrei sa trimiti o scrisoare, vezi unde este adresa si te duci.
E - Ba Selarule eu n-am bani sa ma duc oriunde ma taie capul! Si ce ii zic tatei? Dar baietilor? Unde naiba plec asa dintr-o data?
An - Mergi cu mine in vacanta poftim.
E - N-o sa ma lase tata daca ii spun asta.
An - Ii spui ca iti este dor de Braila si ca treci pe acolo cateva zile. Si daca vrei vin si eu cu tine si o gasim impreuna.
E - Mersi ca incerci sa ma inveselesti! Dar nu cred ca pot face asta!
An - Adevarat nu poti! Nu singura... Dar sunt si eu aici si te voi ajuta.
E - De ce faci asta?
An - Pentru ca te cred o foarte buna prietena! 
E - Si eu te cred un foarte bun prieten! *Chiar mai mult*
      Dupa multa vorba am adormit in brate la Selaru. Nu ma intrebati cum am reusit ca nu stiu. Dar nu ma deranjeaza. Chiar este bine si cald. Si m-a strans in brate in somn... Ma simt in siguranta la el in brate dar parca la Vlad este altceva.... Uhhhh nu pot sa mi-l scot din minte. Acel sarut... De l-as mai putea primi inca o data, o ultima data...

       De dimineata:
    Ma simt zgaltaita de cineva. Am deschis ochii incet somnoroasa asteptandu-ma sa-l vad pe Andrei dar se pare ca m-am inselat. Era Cristi...
C - Scoala-te piticot! *imi zambeste el si ma saruta pe frunte cu ardoare... Mama ce ciudat o fost, de cand este el asa de iubitor?*
E - Mmm ce-a fost asta? :))
C - Ce, n-am voie sa-mi pup surioara mai mica?? *isi da ochii peste cap zambind si-si trece mana prin par*
E - Da ce cauti aici?
C - Am venit sa te iau acasa ca m-a batut Stefan la cap.
E - Ma gandeam eu! :)) Dar Andrei si Dutu?
C - Sunt la bucatarie. Acum haide sa mergem si noi! *spune asta iar eu incuviintez din cap si ma ridic usor din pat indreptandu-ne spre bucatarie*
      Acolo m-am asezat pe un scaun in fata mesei pe care era asezata o farfurie cu vreo 3 clatite pline cu Nutella. Nu am asteptat sa vad ale cui sunt ca m-am si napustit asupra lor bagand in mine ca sparta.
An - Usorrr sa nu te ineci! :))
     Pe Vlad il pufnise rasul. Are un ras asa de colorat... Nu Stefana, ce tot vorbesti acolo e fratele tau... Revino pe pamant. Vlad imi plimba mana prin fata ochilor pana ce eu am iesit din transa.
V - Hello, Pamantul catre Stefi... Hei la ce te gandesti?
E - Huh ce? Aaa la nimic... In fine cand mergem acasa?
V - Acum daca vrei!
E - Bine... *spun si ma duc sa ma incalt. Mi-am luat ramas bun de la Selaru si i-am facut semn ca vom vorbi prin mesaje apoi am plecat*
     Pe drum toti trei eram tacuti. Niciunul din noi nu scotea nici o vorba. Pana ce m-am trezit eu sa vorbesc.
E - Si Vlad ce ati mai facut aseara?
C - Pai eu am stat pe PC pana tarziu iar boul asta n-a dormit toata noaptea da nu vrea sa-mi spuna de ce! *raspunde el in locul lui Dutu*
    Da observasem si eu cearcanele lui Vlad... Sper ca nu este din cauza mea... Nu vreau sa-i fac rau.
E - Vlad de ce nu ai dormit?
    El se uita destul de trist la mine dar nu-mi raspunde si ma prind ca este din vina mea. Am oftat incet incat sa nu auda nimeni si am continuat sa merg uitandu-ma in gol. De ce ii fac asta? Vlad a observat ca nu mai eram atenta la drum si mi-a dat un cot in mana sa ma scol pentru ca ne apropiam de o intersectie unde erau multe masini. Dar eu n-am reactionat in niciun fel. Ajunsesem aproape de intersectie. Baietii se oprisera dar eu continuam sa merg ca un robot ce nu puteam fi controlat
V&C - STEFANA *tipa ei si ma prinde repede Dutu de incheietura tragandu-ma la pieptul lui si strangadu-ma in brate. Eu in acel moment am revenit cu picioarele pe Pamant si mi-am dat seama ce putea sa se intample.*
      L-am strans foarte tare in brate si mi-am asezat capul in scobitura gatului lui. Nu-mi sta in fire sa fiu asa de neatenta. I-am multumit incet lui Dutu iar el m-a sarutat pe crestetul capului.
C - Stefana pe ce lume erai? *spune Cristi umpic nervos dar linistit si ma strange si el in brate* La ce te gandeai? *ma intreaba iar eu ma uit la Vlad si observa si el ca ma uitam la Dutu si ofteaza*
E - La nimic... Mergem? *spun asta dar Dutu ma prinde rapid de mana*
V - Eu nu-ti mai dau drumul pana ajungem acasa si nu-mi pasa daca esti de acord sau nu! *spune asta iar Cristi zambeste in coltul gurii*
E - Nici nu voiam sa-mi dai drumul.
    Il tineam strans pe Dutu iar el simtea asta si intr-ul fel il simteam fericit si totusi confuz. Dar si eu sunt extrem de confuza... Adica e fratele meu nu poate fi ceva mai mult. El m-a oprit facandu-i semn lui Cristi sa continue sa mearga ca-l prindem noi din urma.
Dupa ce Cristi s-a mai indeparatat putin Vlad m-a intors spre si m-a pus sa ma uit in ochii lui. Se uita intens la mine si in ciuda aparentelor si eu ma uitam la el.
V - Este clar ca nu am sa te pot uita si nici tu pe mine...
E - Stiu asta... Din cauza mea nu ai dormit asta noapte?
V - Poate... M-am gandit... Ei bine stii si tu la ce... Dar pariu ca tu ai dormit bine cu Andrei nu?
E - Mda... Destul de bine. *minteam*
V - Am sa incerc din rasputeri sa te uit, iti promit!
     Cand am auzit aceste cuvinte parca inima mea s-a rupt in mii de bucati. Nu vreau sa ma uite... Adica nici nu stiu ce vreau.
E - Vlad... *spun si o lacrima se prelinge pe obrazul meu*
V - Stiu... Dar crede-ma ca voi incerca si voi reusi intr-un final. *spune si-mi sterge cu degetul lacrima de pe obraz*
E - Vlad eu nu... *spun dar nu apuc sa termin pentru ca ii simt buzele lui catifelate peste ale mele alintandu-mi-le si facundu-le un masaj. Nu vreau sa se termine acest sarut. Nu-mi vine sa cred ca spun asta dar il iubesc.*
V - Stiu ca nu ma vrei si te inteleg... Este ok! Iar acesta a fost sarutul de care o sa-mi fie cel mai dor... Sa stii ca te iubesc!
     Eu ma uitam in ochii lui iar ochii mei erau plini de lacrimi. Si de bucurie si de tristete... Nu voiam sa faca o alegere gresita si nici eu. Voiam sa-i spun ca-l iubesc din toata inima mea dar ma tot intrerupea.
V - Este mai bine asa, tu vei putea fi cu Andrei fericita. *imi zambeste el tandru iar eu inghit in sec. Nu pot sa-i mai spun nimic. Pur si simplu am amutit*
     Intr-un final am ajuns acasa... Eu pe drum chiar ca nu am mai spus nimic si cum am ajuns acasa m-am dus in camera mea si m-am incuiat acolo. Vreau sa fiu doar eu cu mine. M-am asezat in pat si am inceput sa plang in perna... De ce a trebui sa se desparta mama de tata... Daca ei erau acum impreuna eu puteam fi cu Vlad...
M-am suit pe dulap si mi-am scos cutia cu amintiri si am inceput sa rasfoiesc lucrurile. Acolo erau multe poze cu mama.
E - Imi este asa dor de tine, de ce ai vrut sa ma parasesti? *spun si-mi dau lacrimile si mai tare si-mi las capul in jos* DE CE? CU CE AM GRESIT? *spun tipand si cazand in genunchi*
         Deja il auzeam pe tata cum batea la usa ca nebunu si ma ruga sa deschid dar nu-l bagam in seama... In scurt timp si Vlad si Cristi incercau sa ma convinga sa deschid usa dar nici o sansa. Eu stateam pe pervaz cu fata la geam si ma uitam in gol iar lacrimile mi se scurgeau suroaie. Bataile in usa incetasera dar apoi ii aud vocea suava a lui Vlad.
V - Stefi te rog lasa-ma sa intru! *spune el din spatele usii*
E - Vreau sa fiu singura Dutu! *spun calm*
V - Te rog lasa-ma sa intru!
E - AM ZIS LASA-MA! *spun tipand apropiindu-ma de usa si dand cu pumnul in ea apoi lasandu-ma usor pe ea*
V - Daca e din vina mea... *spune asta iar cateva lacrimi i se scurgeau pe obraji* Stefi te implor... *spune si dadea cu pumnii in usa apoi se lasa si el cu spatele pe usa apoi se ghemuieste*
      Eu mi-am pus mainile in cap apoi m-am ghemuit langa usa... Se facuse extrem de liniste. Trecusera cateva ore... Am deschis usor usa sa vad daca era cineva pe coridor dar era liber. Am inchis usa dar de data asta n-am mai incuiat-o apoi m-am asezat iar in pat si suspinam uitandu-ma la poze si gandindu-ma ca am fost o fiica oribila daca mama mea a ajuns sa ma paraseasca iar in prezent sa nu-mi mai dea nici un semn de viata...
E - Cu ce am gresit? Sa-mi spuna cineva...
     Deja ma durea extrem de tare capul de la atata plans si incercam sa ma opresc dar nu puteam. Vlad a intrat incet in camera si a incuitat usa dar fara sa-mi dau seama pentru ca eu eram cu spatele si nu eram prea atenta in acel moment. Dar am auzit cand facuse un pas si m-am intors rapid. Nu voiam sa ma vada asa.
E - Vlad pleaca te rog! *spun suspinand*
V - Spune-mi ce ai patit te rog! *spune si se apropia de mine dar eu ma tot apropiam de perete*
E - Pleaca! Te implor! *spun si iar imi dau lacrimile si ma dadeam tot mai in spate iar el tot mai mult se apropia pana ce eu am ajuns in perete*
V - Nu... Vreau sa stiu ce este cu tine! Spune-mi! *se apropia tot mai mult de mine iar la un moment dat s-a repezit si m-a strans foarte tare in brate ridicandu-ma de la sol.*
      Eu mi-am inconjurat picioarele in jurul abdomenului lui si mi-am incolacit mainile dupa gatul lui si l-am strans foarte tare in brate dand frau liber lacrimilor si tuturor sentimentelor mele.
V - Sunt aici gata... Linisteste-te! Sunt cu tine! *spune el mangaindu-ma cu o mana pe spate si ma saruta pe obraz apoi se aseaza in fund in pat dar fara sa-mi dea drumul la imbratisare*
E - De ce Vlad, de ce mi se intampla mie? De ce tocmai tu? De ce mama? *spun plangand pe umarul lui dar fara sa fac contact vizual cu el*
      El m-a desprins din imbratisare si ma privea in ochi tinandu-si mainile pe obrajii mei. Apoi s-a napustit asupra buzelor mele eu raspunzand imediat la sarut. Nu stiu cum dar baiatul asta este singurul meu refugiu. Si il iubesc din toata inima mea. Nu il pot uita! Nu vreau sa-l uit...

OMG 2300 de cuvinte intr-o ora, record mondial! Sper ca va place pentru ca m-am chinuit mult. Next la 60 de voturi este posibil? Vreau sa stiu parerea voastra sincera si DETALIATA despre acest episod sa stiu daca mai fac asa multa drama! :))

Alte carti:
⭐ Best Friends or Lovers /w Vlad Munteanu
⭐ A New Beginning /w Cristian Munteanu (Finalizata)

Posted by PufyPufy17
Cont secundar StefiStef15