1

2.3K 90 19
                                    

-Perrie! Pentru a treia oara pe ziua de azi, imi aud numele strigat din bucatarie.

-Da? Cobor scarile grabita, incercand sa evit orice posibila cearta. Din pacate, e imposibil, avand in vedere ca persoana din fata mea, si anume, tatal meu vitreg, incepe o cearta si din cauza unei linguri asezate gresit in suportul tacamurilor.

-Votka. Si cuvantul magic fiind spus, apuc in graba portofelul si ma grabesc la cuier de unde imi arunc o geaca pe umar, incaltandu-ma si plecand, aproape fugind, catre market-ul din coltul strazii.

De un an, mai exact de cand a murit mama, asta e rutina zilnica. Vine acasă beat, apoi, dacă rămâne fără băutură e vina mea. In final, tot eu ajung sa alerg pe strazi, dupa sticle de votka. Ultima data când a rămas fără băutură, am sfârșit cu buza sparta și cu o vânătaie uriașă pe fata doar pentru faptul ca din cauza neatentiei lui, ultima sticla de bautura de pe raft a cazut, facandu-se bucati.

Am intrat repede in magazit, ducandu-ma direct la raftul cu alcool, apoi am apucat o sticla de votka si am grabit pasul catre casa de marcar, rugandu-ma sa nu fie coada. Macar acum cineva tine cu mine pentru ca eram singura la casa.

-Perrie, esti in regula? Adam, casierul, imi flutura mana prin fata ochilor, parca incercand sa ma trezeasca la realitate. Oh, dragul meu Adam, am parasit realitatea in ziua in care a murit mama.

-Oh, da, sigur. Cincizeci de dolari, nu? Incerc sa imi tin vocea sub control, grabindu-ma sa ii platesc votka. Vreau doar sa plec mai repede acasa.

-Da. Imi zambeste simplu, apoi ia bacnota din mana mea, asezand-o peste celalalte. Cu un simplu fluturat din cap, iau sticla si plec in graba spre casa.

.....................

-Fa-ti bagajele. Imi smulge sticla din mana, lasandu-ma confuza.

-Plecam undeva? Îl întreb confuza, știind ca de când a murit mama nu am parasit orasul.

-Oh, scumpo, eu nu plec nicăieri, dar, tu da! Spune si lasa un hohot de ras sa ii scape printre buze. Ok, cred ca o sa arunc sticla aia de prete.

-Poftim? Aproape ca fac contact cu podeaua dar in ultimul moment imi pun mana pe masa si trag o gura de aer. Omul asta abereaza.

-Fa-ti bagajele, si nu mai repet! De abia aștept sa scap odată de tine! Aseaza sticla pe masa si o desface.

-Si unde se presupune ca plec? Imi asez incrucisez mainile la piept si astept ca omul din fata mea sa imi raspunda la intrebare.

Astept, si raspunsul se pare ca se lasa asteptat. Nu si azi. Fara sa gandesc prea mult, iau sticla de pe masa si o izbesc de peretele bucatariei. Sa te vedem acum!

-Asculta aici draguta! Imi prinde parul cu mana dreapta, iar mana stanga se aseaza pe gatul meu, inclestandu-se.

-Da-mi dru-... Incerc sa ii desprind mana din jurul gatului meu, dar incerc in zadar.

-Taci! Tu, draga mea, vei fi o fetita cuminte si o sa iti misti fundul ala sus, sa iti faci bagajele, pentru ca in exact jumatate de ora, Harry ajunge aici sa te ia. Si o sa dispari cu el pentru ca te-am vandut! Pentru al dracului de multi bani! Valea! Imi elibereaza parul si gatul in acelasi timp, impingandu-ma afara din bucatarie.

A reusit. Nu stiu de ce, dar mi-a distrus viata. In adevaratul sens al cuvantului, mi-a distrus viata.

Grabesc pasii catre camera mea, in speranta ca glumeste si ca vorbeste alcoolul din el. Nu e asa. Stiu ca nu e asa. La dracu, stiu ca a facut-o. De mult timp incerca sa o faca.

Ma asez incet pe scaunul de la birou si imi aplic incet un strat generos de fond de ten pe fata, apoi cobor putin pe gat. Sper sa nu se vada prea tare vanataile. Renunt la idee cand vad ca inca se vede o urma proeminenta pe gat, asa ca apuc repede o geanta din dulap si asez cateva haine.

Adam. Oare imi va duce lipsa? Probabil e singurul caruia ii pasa de mine. Ironic, suntem singurii carora ne pasa unul de celalalt. In copilarie, obisnuiam sa stam mai tot timpul impreuna, pana parintii lui au avut un accident teribil, iar tatal sau a murit, ramanand doar cu mama sa. Dupa un timp, cheltuielile i-au coplesit, iar el a fost nevoit sa lucreze aproape non-stop, impreuna cu mama lui. Tragediile prin care am trecut impreuna, ne-au intarit relatia, devenind aproape ca fratii.

-Unde e? O voce sumbra ma face sa asez repede si ultimul hanorac in geanta, inchizand fermoarul.

-A doua usa la dreapta. Fiori reci mi-au strabatut corpul, parca paralizand cand am realizat ca indicatiile duc spre camera mea. Pana aici mi-a fost.

Usa s-a deschis ametitor de incet, un barbat masiv aparand de dupa ea. Parea a fi o garda de corp. Purta un costum negru, iar pisolul de deasupra buzunarului pantalonilor ma facea sa ma cutremur doar la vederea lui.

S-a apropiat de geanta de la picioarele mele, apoi fara sa spuna vreun cuvant, mi-a apucat cotul si m-a smucit afara din camera.

-Da-mi drumul, nemernicule! Incerc sa imi trag mana, dar stransoarea e prea puternica. La dracu, parca nici macar nu existam!

Un gand mi-a trecut fulgerator prin minte, iar in urmatorul moment barbatul din fata mea mi-a dat drumul la mana, gemand de durere. Ii va ramane o urma urata de dinti pe brat.

-Nenorocito! Incerc sa alerg, dar simt un metal rece in dreptul spatelui meu si ma opresc imediat.

-Nu o sa ma omori. Ma intorc incet cu fata catre el si sunt nevoita sa imi ridic privirea desrul de sus pentru a-l putea privi in ochi. -Nu dupa cati bani a primit pentru mine. Continui increzatoare, inclinand capul catre tatal meu vitreg.

-Nu am pomenit nimic de omor. Si inainte sa apuc sa realizez, pistolul lui face contact cu fata mea, cazand in bratele sale. Se pare ca nimic nu il mai opreste acum sa ma ia.

..................
Well, am revenit, am recitit, am editat si dupa mi-am zis ,,Hai sa fac o schimbare mica"....chiar am incercat sa fac doar o mica schimbare dar nu m-am putut abtine😅 btw, sper sa va placa si dm me daca aveti sugestii sau poate comentarii, orice, sunt deschisa la ideile voastre. Va mulțumesc din suflet!♥♥ LOVE Y'ALL❤❤

Kidnapped by a Demon (BY: Mrs-Malik69)Tempat cerita menjadi hidup. Temukan sekarang