Astăzi scriu despre tine

1. 15 a 12-a

Ştii cât te-am căutat aşteptând să mă găseşti? Ştii tu cât te-am scris,cât te-am te-am şters şi te-am rescris de 1000 de ori? Ai tu habar cât am rugat cu gândul şi cu inima vântul să te aducă până la mine?
Despre tine vorbesc şi acum şi se pare că despre tine scriu încă!
Îninte de tine aveam ceva în piept ce nu mă lăsa să dorm câteodată! Ceva ce nu ştiam să explic,nu ştiam cum să explic! Era o nelinişte sufocantă care mă strângea cu fiecare bătaie a inimii! Înainte de tine eram caldă într-un mod rece,eram intolerantă şi crud de neiertătoare! Înainte de tine eram cineva care mă ascundea pe mine,cea care se trezea la sfârşitul zilei într-o cameră goală! Înainte de tine...mai ştiu vag ce a fost! Pentru că ai venit şi m-ai readus la viață în cea mai bună formă pe care o poate avea un om care s-a regăsit prin alt om!
Ai venit tu şi,pentru prima oară în viață,inima a avut un blank! Am avut un sentiment că te recunoştea deşi nu te-a întâlnit vreodată în felul ăsta!
Ai apărut iarna,unul dintre anotimpurile cele mai grele şi încărcate de emoții nu tocmai wow pentru mine! Acum iubesc iarna la fel de mult cum m-a iubit şi ea aducându-te!
Toți știu partea ta de poveste în care eu eram victima la toate certurile pe care noi le aveam. Toți cred că rolul negativ în povestea noastră am fost eu,însă a fost cu totul și cu totul invers. Ai făcut să pară că nu ți-am fost fidelă și că eram schimbătoare,dar eram doar confuză. Iar această confuzie a creat în mine monștrii care au ieșit acum la iveală.  De aceea am ales să scriu despre tine,despre povestea noastră. E rândul meu să îmi spun partea mea de poveste și să o completez pe a ta,rezultând trecutul nostru.

Oare cum ne-am cunoscut ? Cum ai apărut în cadrul vieţii mele ?

15 decembrie,Bristol..

Mutarea în noul oraş era o schimbare majoră pentru mine. Nu ştiam pe nimeni,nici măcar locurile ce formau acest oraş . Şi era cumplit acest sentiment. Niciodată nu mi-am înţeles propria mamă. De ce ar alege să ne mutăm unde a trăit cu ani în urmă cea mai tragică întâmplare din viaţa ei,moartea tatălui meu. A murit cu o zi înainte de a mă naşte din cauza cancerului,iar de atunci mama trăieşte într-un contur al suferinţei,aflându-se într-un colţ al dramei. Am trăit cu impresia că această întâmplare neplăcută o va îndepărta de acest loc şi nu va mai călca în viaţa ei aici. În ciuda trecutului,auzisem că acest loc nu era prea liniştit. Era mai degrabă numit "oraşul de hârtie" . Fiecare amintire pe care urma să ţi-o faci aici rămânea ca semn o foiţă cu acea dată. Însă,nu erau amintiri plăcute. Sau cel puţin eu nu găsisem încă una. Erau scrise dăţi din anii '70 în care au avut loc crime şi accidente. Deja aveam sentimentul că am făcut o greşeală mutându-mă în acest mic oraş. Voiam să rup acoperişul şi să luminez întregul spaţiu,astfel încat să pot vedea totul deodată,în loc să folosesc o lanternă când într-o parte,când într-alta.

Îndată ce m-am eliberat de acele gânduri ce nu îmi dădeau pace,am decis să ies la o mică plimbare să explorez teritoriul pe care mă aflam. Vremea de afară nu îmi oferea prea multă fericire,însă era plăcut. Deşi ne aflam în mijlocul lui decembrie,afară părea că încă suntem la începutul lunii lui octombrie,pe când frunzele au început încetul cu încetul să cadă,formând un întreg covor. Îmi plăcea adierea vântului care făcea acel covor să plutească şi să îl transforme într-o tornadă,deoarece păreau a fi sentimentele mele care umblă nebune prin inima mea,căutându-şi liniştea. Cerul înnorat şi soarele care se străduia să îşi faca apariţia printre norii negrii aveau înfăţişarea chipului meu trist şi a zâmbetului meu care încerca să mintă restul lumii.

Cu fiecare pas pe care îl făceam,sunetul muzicii se auzea din ce în ce mai tare. Asta era doar în capul meu ? Nu,nu era. La câteva case depărtare de locuinţa mea se afla o mică petrecere. Din motiv că abia mă mutasem aici,îmi era teamă să mă aproprii mai mult. Am mai făcut câţiva paşi,oprindu-mă brusc. Stăteam în faţa porţii şi încercam să privesc lumea dinăuntru. Erau mii de tineri,ce păreau că se distrează. Ei chiar erau fericiţii,ştiau ce înseamnă adoleşcenţa . O simţeau.